Vineri 
(Prin imaginea vinului nou care sparge burdufurile vechi Isus a arătat clar ca el oferă un mod de a gîndi care era incompatibil cu modul popular de a gindi din timpul lui. Probabil că unul dintre cele mai izbitoare exemple este declaraţia lui din Matei 5:39: “Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” În mod surprinzător, acest pasaj este cel mai îndrăgit de cei ce urăsc creştinismul şi probabil este singurul lucru din creştinism care le place cu adevărat; nu pentru ei înşişi, ci pentru creştini. Sunt unii cărora le place să supună pe creştini la tot felul de abuzuri dupa care tot ei li se adresează rîzîndu-le în nas: “Cum, nu mă iubeşti? Isus al tău are să te tragă de urechi!” Chiar conducători religioşi creştini spun soţiilor care se pling că sunt bătute de bărbaţii lor să se supună bătăilor deoarece asta este ceea ce Isus le cere.
Capacitatea de a lovi pe altul a fost totdeauna savurată dar niciodată în istorie nu a fost atît de adorată ca astăzi. Aşa cum se stie, viţa nu mai este înţeleasă astăzi ca fiind creată de Dumnezeu ci ca evoluînd treptat printr-un proces natural numit “supravieţuirea celui mai capabil.” “Capacitatea” de a supravieţui înseamnă de fapt capacitatea de a lovi in sensul ca cel care este în stare să lovească mai tare este în stare să ucidă pe alţii şi în felul acesta să “supravieţuiască.” În conformitate cu “teologia” evoluţionistă, oamenii sunt specia ultima si cea mai evoluată deoarece şi-au dezvoltat capacităţile de a ucide şi a supravieţui depăşind toate celelalte animale. Această gîndire se susine că este “ştiiinţifică” deoarece chipurile se bazează pe “fapte.” Dacă “faptele” demonstrează ca animalele care sunt şi cele mai capabile să ucidă sunt şi cele mai capabile să supravieţuiască am discutat întrun alt articol si nu mai revin, dar există unele “fapte” cu privire la noi oamenii pe care Darwin si închinătorii lui niciodată nu le-au discutat sau măcar să le mentioneze: oamenii sunt complet nedotati pentru a lovi si a ucide. Fiinţele umane nu au dinţi mari, colţi, coarne, ghiare, ţepi, venin, mischi mari, sau alte organe cu care să rănească. Mai mult, oamenii nu sunt înzestraţi cu elemente defensive cum ar fi carapace, ţest, solzi, piele groasă, etc. Ei nu sunt înzestraţi cu un văz, miros, sau auz foarte dezvoltate şi nici nu sunt capabili să aleargă foarte repede. În timp ce multe animale sunt capabile sa alerge uneori la numai cîteva minute dupa ce se nasc, trebuie să treacă uneori aproape doi ani pînă ce copiii încep să meargă pe două picioare clătinîndu-se. Dacă fiinţele umane au “evoluat” prin a perfecţiona toate aptitudinile de a lupta dezvoltate de celelalte animale, ei trebuie să fi făcut aceasta prin a le pierde cu desăvîrşire.
Atunci cînd Isus a spus urmaşilor lui să întoarcă şi celălalt obraz atunci cînd cineva recurce la forţă, el a făcut-o nu ca să legitimeze folosirea de forţă de către necreştini şi pentru a le cere creştinilor să accepte folosirea foţei si abuzurilor împotriva lor, ci pentru a respinge cu desăvîrşire folosirea forţei în relaţiile umane. A întoarce obrazul atunci cînd cineva te loveşte cu pumnul este opusul la a răspunde cu pumnul. Atunci cînd oamenii recurg la pumni ei se coboară la nivelul animalelor iar cei care răspund tot cu pumnii accepta ca disputele sa fie rezolvate aşa cum o fac şi animalele şi ca atare se coboară tot la nivelul de animal la care s-a coborît cel care a lovit primul. Motivul pentru care Isus a cerut urmaşilor lui ca să refuze să răspundă la forţă prin forţă este pentru ca, spre deosebire de animale, oamenii au o cale mult mai buna pentru a rezolva disputele: prin cuvinte sau limbaj. Cu alte cuvinte, oamenii au posibilitatea de a justifica tot ceea ce spun sau fac cu cuvinte si nu cu pumnii. Deoarece oamenii au fost înzestraţi de Dumnezeu cu raţiune sau capacitatea de a judeca (pe care Darwin şi oamenii de “ştiinţă” nici măcar nu o menţionează) ei pot folosi cuvintele sau limbajul pentru a justifica ceea ce este adevărat, drept, şi bun în aşa fel ca oricien să poată vedea cine are dreptate şi cine nu. Cel care loveşte primul pe un creştin peste obraz cu pumnul, o face deoarece modul de a gîndi oferit de Isus nu poate fi combătut cu cuvinte sau argumente raţionale şi ca atare singura armă la care pot recurge cei ce nu pot să combată această religies este forţa. In mod semnificativ, evangheliile subliniază mereu şi mereu ca Isus a fost în stare să răspundă la toate întrebările puse de învăţaţii religioşi din vremea lui în timp ce el a putut pune întrebări cu privire la ceea ce îmvăţau ei şi la care ei totdeauna au rămas fără răspuns. Mai mult, de fiecare dată cînd au rămas fără răspuns, aceştia au reacţionat prin a pune la cale un complot prin care să-l prindă şi să-l ucidă pe Isus. Aşa cum se ştie, în cele din urmă au reuşit să-l aresteze iar una dintre problemele cu care au fost confruntaţi înainte ca să-l pună pe cruce a fost să găsească o justificare pentru uciderea lui. O sală de judecată este un loc în care totul trebuie susţinut doar prin cuvinte şi în care folosirea forţei este exclusă cu desăvîrşire. Aşa cum evangheliile subliniază din nou, conducătorii religioşi nu au reuşit să găsească pe cineva care să aducă dovezi că ceva din ceea ce a spus Isus putea fi folosit împotriva lui. Nefiind în stare să găsească pe cineva care să susţină că Isus a spus ceva greşit, în cele din urmă marele preot i-a cerut lui Isus să spună el ce a spus ca să justifice arestarea lui, la care Isus a răspusn: “Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” Exasperaţi că nimic nu se putea spune pentru a justifica arestarea si uciderea lui Isus, în cele din urmă a intrat în acţiune pumnul: “La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: ‘Aşa răspunzi marelui preot?’ Isus i-a răspuns: ‘Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?’” (Ioan 18:21-23). Cu alte cuvinte, dacă am spus ceva greşit, demonstrează că sunt greşit cu cuvîntul şi nu cu pumnul. Chiar şi cu mîinile şi cu pumnii legaţi, Isus a continuat să facă ceea ce a făcut mereu, si anume, să răspundă la întrebări la care alţii nu aveau nici un răspuns şi să pună întrebări la care oponenţii lui rămîneau fără cuvint. Ei erau maieştii pumnului în timp ce Isus era maestul cuvintului.
In mod ironic, in ciuda a ceea ce a învăţat Isus, occidentul “creştin” a dezvoltat mijloace de a ucide dincolo de orice imaginaţie, primele arme atomice fiind dezvoltatea si folosite pentru prima dată de cea mai “creştină” dintre ţările occidentale (cred ca nu este nevoie s-o numesc). În cele din urma şi alte ţări necreştine au reuşit să dezvolte arme de distrugere în masă iar altele sunt în proces de a le obţine. Culmea ironiei este că tocmai ţările care ţipă cel mai tare că alte ţări dezvoltă arme de distrugere în masă sunt tocmai cele care niciodată nu au suficiente astfel de arme. În conformitate cu gîndirea creştinismului modern Isus a învăţat: “Ai grijă ca tu să-i poţi lovi pe alţii atît cît pofteşti în timp ce ei nu pot niciodată să te lovească.” Vinul cel vechi al lui Isus ar trebui să spargă burdurfurile noi ale gîndirii moderne înainte ca aceasta să arunce întreaga omenire în aer.
Ionel Aurica - Majesty.ro
Va multumim,