Majesty

Doamna calare pe fiare si doamna cu luna sub picioare

Speranta mesianica a izvorat din constatarea ca lumea asa cum o stim este inacceptabila si este nevoie de cineva care sa o schimbe radical. Mult timp perioada moderna a fost elogiata ca o adevarata culme a civilizatiei in care orice urma de rau va fi eliminata ca urmare a faptului ca cunostintele ii vor face pe oameni buni. Astazi se considera ca lumea moderna este la fel de rea ca toate celelalte si se viseaza o noua lume denumita potmoderna. Ceea ce este rau cu lumea moderna este ca in ea puterea este detinuta de barbati si ceea ce face ca lumea postmoderna sa fie raiul pe pamand este ca in lumea postmoderna puterea apartine femeilor. Dupa aceasta lume nimeni nu va mai dori un mesia sau o alta lume deoarece nimic rau nu se mai poate gasi an ea.

Am spus in articolul anterior ca principala realizare a lui David a constat in faptul ca domnia lui a stat la baza dezvoltarii sperantei mesianice. Intocmai cum David a reusit sa faca triburile lui Israel sa traiasca in pace si sa nu se mai macelareasca, tot astfel s-a dezvoltat convingerea ca dupa dezastru, se va ridica cineva precum David si va repara ceea ce s-a stricat. Din acest motiv, acel mesia restaurator a ajuns sa fie desemnat ca fiind un David sau un descendent al lui David. Si aici parca vad ca unii vor sari in sus ca aceasta este exact profetia pe care a facut-o “profetul” Natan cand i-a promis lui David ca un descendent al lui va fi pe veci pe tronul lui Israel, “profetie” despre care eu am spus ca este cea mai mare sarlatanie profetica. De fapt, “profetia” lui Natan nu numai ca nu este mesianica, dar a facut din profetii mesianici niste eretici si a constituit principalul obstacol in calea dezvoltarii mesajului mesianic. Dupa Natan si “profetia” lui, nu va fi nevoie niciodata de vreun mesia deoarece Dumnezeu a garantat ca nu se va produce nici o tragedie nationala deoarece amparatia lui David si linia lui dinastica va merge din triumf in triumf asa ca din dragoste pentru David, Dumnezeu va avea grija ca nici o tragedie sa nu fie posibila si ca atare nu va fi nevoie de vreun mesia. Desi au existat profeti care au anticipat dezastrul si au facut apel la pocainta pentru a-l evita, cand nu au fost omorati li s-a ras in nas bagandu-li-se sub nas “profetia” lui Natan. Profetiile unui Isaia si Ieremia au fost crezute abia dupa ce s-au implinit. Abia dupa ce dezastrul a venit si “profetia” lui Natan s-a dovedit o cacialma, oamenii au inceput sa creada mesajul profetilor cu privire la un mesia restaurator care va reface ceea ce a cladit David. Dar chiar cind oamenii au ajuns sa creada intr-un mesia, ei l-au inteles tot asa cum a fost descris de profetii mesianici, ci ca un rege descendent din David asa cum l-a descris Natan. Faptul ca el urma sa sufere si sa fie omorat constituiau niste aberatii deoarece nu se armonizau cu “profetia” super-profetului Natan. Asa se face ca atunci cand Isus a venit si poporul gemea sub robia de fier a Romei, toti asteptau un rege ca David care sa ucida cu o piatra goliatul roman pe baza “profetiei” lui Natan.  Acea “profetie” a constituit principalul obstacol ca oamenii sa-l inteleaga pe Isus si in final a furnizat conducatorilor religiosi singurul argument pentru ca sa obtina condamnarea si uciderea lui Isus. Cum Isus nu putea sa nege ca se tragea din David si nici ca era Mesia, pe baza profetiei lui Natan el in mod necesar se pretindea rege. Este exact vina care a fost afisata pe cruce, o vina care nu se baza pe nimic din ceea ce a spus si a facut Isus sau au spus profetii mesianici, ci era bazata pe ceea ce a spus trepadusul doamnei mielusea.

Asa cum am vazut, in Biblie in toate momentele cheie in care Dumnezeu a intervenit pentru schimbarea lucrurilor s-a folosit de femei. De aceea Noul Testament incepe nu cu o femeie, ci cu doua. Lucrul acesta nu mi se pare intamplator. Daca dezastrul lui Israel a inceput cu doua femei, restaurarea lui Israel este numai normal sa inceapa tot cu doua femei: Elisabeta si Maria. Ele nu sunt surori, ci verisoare. Ambele raman gravide, dar nu pentru a se bate in copii sub pretextul ca vor sa cucereasca dragostea barbatului lor. De fapt barbatii lor, cu toata puterea lor in aceasta Biblie a barbatilor, sunt de fapt a cincea roata la caruta. Barbatul Elizabetei este lovit cu mutenie de Dumnezeu pentru ca nu crede in nasterea unui copil iar barbatul Mariei este avertizat de un inger in vis sa nu o abandoneze pe mama copilului deoarece el nu si-a adus nici macar contributia de barbat la nasterea lui. Dar ceea ce este mai important este ca ele inteleg luptele lui Dumnezeu nu in sensul ca copiii lor isi vor taia capetele si-si vor spinteca burtile, ci ca se vor sustine unul pe altul. De fapt, atat de dovotati urmau cei doi copii sa fie unul altuia ca fiul Elisabetei este prezentat ca miscandu-se de bucurie in pantecele mamei lui atunci cand aceasta a intalnit pe mama lui Isus. Desi ambii copii se bucura de un numar important de adepti, cand sunt intrebati care dintre ei este cel adevarat, Ioan Botezatorul a spus despre Isus ca el nu este vrednic sa-i puna incaltamintea in picioare iar Isus a spus despre Ioan Botezatorul ca este cel mai mare profet. Ambii au fost ucisi, iar capul lui Ioan Botezatorul a cazut atunci cand o femeie si-a miscat soldurile. In Biblia asta a barbatilor, copiii se nasc si capetele lor cad ca urmare a femeilor. Intocmai ca si in Vechiul Testament, femeile nu au puterea, dar ele decid ce fac cei ce au puterea. Iar ele realizeaza lucrul acesta deoarece ele au descoperit ceea ce feministii pretind ca ei au descoperit pentru ca s-au luminat, si anume retorica sexualitatii. Aceasta retorica se vede nu numai in cazul decapitarii lui Ioan Botezatorul, dar in special in cartea finala a Bibliei, ce se ocupa de evenimentele finale ale istoriei omenesti, Apocalipsa. Ceea ce gasim in aceasta carte este ca cele doua tabere ce reprezinta lupta dintre bine si rau sunt reprezentate tot prin femei. Iata cum este descrisa tabara raului: “Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. . . . Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis: ‚De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.’ . . . Apoi mi-a zis: ‚Apele, pe care le-ai văzut, pe care stă curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului’” (Apocalipsa 17:3,6-7,15,18). Raul este reprezentat printr-o femeie ce este caracterizata de doua lucruri: betia puterii cu care domneste peste popoare si imparatii pamantului reprezentati prin fiare, si sexualitatea ca mijloc prin care isi exercita puterea asupra celor ce au putere. In Biblia asta a barbatilor in care barbatii au puterea si in care femeia este tinuta sub papuc, barbatii cu putere sunt prezentati ca miste fiare docile pe care femeia le calareste. Feministii fac mare caz de faptul ca actul sexual constituie expresia puterii prin care barbatii domina femeile. Feministii isi bazeaza aceasta interpretare a actului sexual ca expresie a puterii pe intelegerea moderna conform careia in actul sexual barbatul este sus iar femeia este jos. Exista dovezi insa care arata ca in antichitate pratica obisnuita era ca femeia sa fie sus iar barbatul sa fie jos. Aceasta explica de ce Ioan foloseste imaginea aceasta a calaritului pentru a indica sexualitatea ca mijloc prin care femeia isi exercita puterea asupra barbatilor care detin puterea si cu care ea este descrisa ca fiind „in pat.” In timp ce in limbajul obscen modern se spune ca un barbat calareste o femeie, in antichitate se spunea ca o femeie calarea un barbat. Ca atare, interpretarea sexuala a textelor antice de catre „invatatii” feministi este bazata pe sensul modern al limbajului sexual si nu pe sensul pe care limbajul il avea cand textele au fost scrise, ceea ce constituie un anacronism. Puterea este simbolizata prin vin deoarece puterea produce aceeasi euforie care anihileaza ratiunea si transforma pe cel cu puterea intr-un instrument perfect al raului.
Consecventi in a folosi imaginea femeii pentru a reprezenta atat fortele binelui cat si ale raului, si victoria finala a lui Dumnezeu este prezentata in Apocalips tot prin imaginea unei femei. Ca momentul in care este prezentata aceasta femeie este cel al victoriei lui Dumnezeu este aratat fara nici o ambiguitate de scriitorul antic: „Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: ‚Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor’” (Apocalipsa 11:15). Femeia aceasta este descrisa astfel: „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. . . . Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte. . . . Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 12:1-4,6). Dumnezeul atotputernic isi prezinta victoria nu folosind imaginea unui barbat, ci a unei femei.
Din pacate nu pot discuta cine este aceasta doamna care obtine biruinta finala pentru Dumnezeu deoarece aceasta ar presupune discutarea anumitor parti din Biblie care depasesc cadrul acestor articole. Cand un scriitor biblic prezinta ceva fara a oferi detalii este pentru ca asteapta ca cititorii sa inteleaga ca discuta despre ceva sau cineva care a fost explicat in alta parte. De aceea nu ni se spune cine era barbatul acestei femei dar e clar ca avea unul deindata ce era insarcinata. Nici nu ni se spune ce era cu tipetele astea desi e clar ca ea tipa nu pentru ca ii era frica de balaur. Faptul ca balaurul era atat de suparat pe ea inseamna ca trebuie sa fi facut ea ceva ce l-a infuriat tare mult pe balaur pe de o parte si l-a satisfacut pe Dumnezeu pe de alta deindata ce Dumnezeu i-a dat aripi ca ea sa fuga in pustie. De asemenea, nu ni se spune de ce ea a fugit in pustie dar chestia asta cu pustia parca am mai cititi-o eu pe undeva. Va mai amintiti de lotul lui Avraam si de lotul lui Lot? Lotul in care a fugit aceasta femeie este exact lotul in care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam ca prin urmasii lui sa puna bazele unei lumi noi si este lotul in care, cand Avraam a vazut despre ce este vorba, a fost atat de dezamagit incat i-a spus lui Dumnezeu ca el nu se mai joaca, si-a luat catrafusele si s-a dus an Egipt iar sotiei lui i-a spus ca este sora lui iar daca vrea barbat sa-si gaseasca un harem deoarece el nu are pofta de copii in astfel de conditii. Femeia aceasta este atat de grozava ca nu s-a speriat nici de foamete, nici de dureririle nasterii, si nici chiar de balaur. Dar ceea ce as vrea sa discut este chestia cu soarele, luna, si stelele. Referirea aceasta este prea clara pentru a lasa dubii cu privire la ce se refera. Iata pasajul: „Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. El le-a zis: ‚Ia ascultaţi ce vis am visat! Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.’ . . . Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: ‚Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.’ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: ‚Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?’” (Geneza 37:5-7,9-10). Vedeti ce inseamna scriitorii astia biblici cu gindirea asta a lor care se tot invarte in cerc? Tocmai cand ne bucuram ca scriitorul asta al Apocalipsei ne prezinta evanghelia aia vesnica ce ne-a scos de sub robia Vechiului Testament, el ne trimite inapoi la Geneza. Visul lui Iosif era de fapt visul lui Dumnezeu, si anume ca el si familia lui sa devina lumini in noapte pentru omenire si snopi de grau care sa hraneasca o lume amenintata cu disparitia din cauza raului. Iosif a prezentat visul lui intregii familii deoarece a sperat ca intreaga familie a lui Israel va fi entuziasmata de acest vis si se vor pleca in fata lui in sensul de a adopta aceeasi viziune si misiunea. Problema a fost ca Iosif era fiul Rahelei iar Ruben si Iuda cu restul fratilor (cu exceptia lui Beniamin care se pare ca era lasat acasa) erau fiii Leii. Reamintesc ca supratitlul acestor articole este „Luptele Domnului si luptele doamnelor” iar acesta este episodul XVIII (si ultimul). Asa ca misiunea copiilor lui Israel asa cum a visat-o Iosif a intrat in conflict cu misiunea copiilor pe care o mostenisera de la mamele lor, si anume sa aiba puterea si sa domneasca peste cealalta. Familia a interpretat visul in lumina acestei lupte si ca atare Iosif ajunge sa fie vandut in Egipt pentru ca acolo visul lui de a deveni lumina si paine pentru a salva omenirea de la informetare sa se realizeze incit pina si familia lui sa vina sa se plece in fata lui pentru a obtine hrana. Si aici parca vad ca incepeti sa cascati deoarece si copiii stiu povestea aceasta si cum visul lui Iosif s-a implinit, bla, bla, bla, . . . Problema este ca atutorul Apocalipsei nu considera ca s-a implinit, sau mai bine zis, partea cu femeile din vis nu s-a implinit. Asa cum Iacov insusi precizeaza, luna reprezinta mama lui Iosif sau sotia lui Iacov, or mama lui Iosif nu se putea inchina inaintea lui deoarece ea era deja moarta la data visului intrucat murise la nasterea fratelui lui mai mic, Beniamin. Mai mult, luna nu poate s-o reprezinte doar pe mama lui Iosif deoarece Iacov nu a avut doar o sotie, ci doua. Ca atare, luna asta este de fapt doua luni. Desi noi nu stim cand a murit Lea sau daca era moarta la data visului, dar este clar ca la data cand Iacov si fratii lui Iosiv s-au coborat an Egipt si s-au inchinat in fata lui Iosif, Lea trebuie sa fi murit si ea deoarece ea nu mai este mentionata ca facand parte din familia lui Iacov care s-a coborat in Egipt. Deci luna asta, cu ambele ei fete, nu a ajuns niciodata sa se coboare in Egipt si sa se plece in fata lui Iosif si sa accepte visul lui deoarece visul celor doua fete ale lunii era acelasi, si anume, de a se elimina una pe alta. Ele nu s-au plecat niciodata la picioare, deoarece ele au crezut in puterea de a calca in picioare, si de aceea au ajuns sub picioare. In limbajul biblic, expresia „voi pune pe vrajmasii tai sub picioarele tale” este atat de frecventa incat cei care citeau Biblia nu aveau nici un dubiu cu privire la ce insemna faptul ca luna ajunge sub picioare.
Si astfel, ultima carte a Bibliei prezinta o idee foarte socanta nu numai pentru „biblicisti” care cred ca au inteles Biblia si apara „adevarurile” ei, dar in special pentru feministi si super-libertati care cred ca aceasta carte a fost scrisa de idioti: intrucit femeile care au fost chemate sa dea nastere unui popor Israel care sa ofere un viitor omenirii au inteles ca se lupta pentru Dumnezeu prin a elimina pe ceilalti pentru a domina lumea, poporul caruia i-au dat nastere ele a ajuns totdeauna la lada de gunoi a istoriei. De aceea viitorul omenirii este asigurat de o alta femeie careia nu-i este frica sa nasca si sa fuga in pustie, si care nu simte nevoia sa lupte pentru Dumnezeu deoarece stie ca Dumnezeu se lupta pentru ea si-i da aripi. Ca atare, singurul lucru pe care balaurul poate sa-l faca este sa spumege. Pina ce aceasta femeie nu va fi inteleasa, o alta omenire nu va fi posibila.

P.S. Inchei aici contributia mea la aceste editoriale si doresc sa multumesc lui Majesty pentru invitatia de a prezenta materiale atat de ofensatoare pentru ideologia adoptata de occident. Doresc sa multumesc si celor care au contribuit cu comentarii si au ridicat intrebari chiar cand au apreciat articolele. Insultele feministilor si ale „liberatilor” ma sperie tot atat de tare cum ma sperie un caine mort. Cred ca comentariile la aceste articole demonstreaza ca se pot spune lucruri foarte dure si se pot discuta ideile politice ce sunt taboo in occident in mod serios si civilizat chiar sub paravanul pseudeonimelor si al anonimatului.

Aurel Ionica - Majesty.ro