Majesty

Domniţe date în Dar şi Daruri pentru Domniţe

Există două motive principale pentru care Biblia este considerată nu numai depăşită, dar nocivă pentru societatea occidentală. Primul este că Biblia este o carte obscurantistă, adică interzice acumularea de cunoştinţe considerîndu-le ceva rău şi ca atare promovează analfabetismul, ignoranţa, şi prostia. În al doilea rînd, Biblia şi Dumnezeu au instituit societatea patriarhală în care bărbatul este stăpîn iar femeia este sub papucul bărbatului. Noua gîndire urmăreşte să creeze o societate condusă de femei în care cunoasterea este promovată iar ignoranţa combătută, iar toate relele şi nedreptăţile promovate de Biblie prin intermediul bărbaţilor să fie eliminate.

Cînd este vorba de denunţarea abuzurilor societăţii patriarhale, te-ai aştepta ca în şcolile de teologie feminiştii să recurgă foarte mult la povestirile despre patriarhi din cartea Genezei pentru a arăta cît de abuzivi şi autoritari erau aceşti “bărbaţi ai lui Dumnezeu” şi cît de mult sufereau soţiile lor, dar în mod surprinzător, cartea Genezei cu patriarhii ei nu este cartea favorită a feminiştilor. Desigur, nu înseamnă că în această carte ei (iclusiv ele) nu găsesc pasaje care să ilustreze cît suferă femeile din cauza bărbaţilor. Un pasaj foarte mult savurat de feminişti este cel in care Agar rămîne gravidă pentru a-i naşte lui Avraam un copil ca apoi să fie alungată de acasă pentru ca să moară şi ea şi copilul în pustie. Faptul că atît sarcina lui Agar cît şi alungarea ei au fost decise de Sara constituie detalii pe care ochelarii dogmelor feministe nu le permite să le vadă. Mai mult, cartea Genezei conţine pasaje ca cel în care Iosif ajunge sclav în ciuda faptului ca era bărbat iar soţia lui Potifar era stăpîna lui în ciuda faptului că era femeie, iar ca stăpînă a încearcat să abuzeze sexual de Iosif şi l-a aruncat în temniţa ca abuzor sexual deoarece a refuzat sa colaboreze la propria sa abuzare sexuală. Feminiştii nu văd astfel de pasaje deoarece, conform dogmelor feministe, femeile nu pot comite abuzuri (inclusiv sexuale) cînd au puterea, ci numai bărbaţii. Din aceste motive, cartea cea mai savurată de feminişti nu este cea a patriahilor, ci cartea Judecători. Atît de delicioase sunt povestirile din această carte pentru feminişti încît manualul folosit în şcolile teologice pentru a învăţa noul mod de a interpreta Biblia este scris pe baza acestei cărţi şi se intitulează “Judges and Method: New Approaches in Biblical Studies” de Gale A. Yee. Titlul s-ar traduce: “Cartea Judecători şi Metodologia de Interpretare: Noua Abordare în Studierea Bibliei.” Si pentru că observ că adventiştii luminaţi au descoperit nivelul academic la superlativ al univesităţilor iezuite şi catolice, autoarea şi-a luat diploma de Batchelor şi de Master la Loyola University, doctoratul la o universitate catolică din Canada, şi predă la o universitate catolică. Menţionez aceste detalii pentru a arăta că atunci cînd vorbesc de noua gîndire, eu nu mă refer la aiurelile unor scrintiţi ci la ultimul răcnect în înţelegerea Bibliei. Desigur, astfel de “manuale” de interpretare a Bibliei nu sunt folosite pentru instruirea preoţilor catolici ci pentru instruirea pastorilor şi a păstoriţelor protestante “luminate.”

Deşi cartea Judecători este considerată o carte ce ilustrează din blşug abuzurile împotriva femeilor, în mod surprinzător conţine şi pasajul care întruchipează idealul femeii eliberate în viziunea feministă. Atît de savurat este acest pasaj încît interpretările lui sunt retipărite mereu şi mereu. După feminişti, cartea Judecători este cea mai sîngeroasă şi întunecată carte din Biblie şi ilustrează ce fel de societate crudă a intenţionat Dumnezeu şi Biblia să instituie. În mod surprinzător, această carte începe cu o povestire despre o femeie care demonstrează că ştie să-şi scuture jugul. Tot nu v-aţi convis cît sunt de absente femeile din Biblie? De data aceasta am să redau pasajul în întregime deoarece nu este lung: “De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. Caleb a zis: ‘Voi da pe fiica mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.’ Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa Acsa. Când a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a pogorât de pe măgar; şi Caleb i-a zis: ‘Ce vrei?’ Ea i-a răspuns: ‘Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.’ Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos” (Judecători 1:11-15).

Un prim lucru pe care îl observă feminiştii la această povestire este cum bărbaţii tratează femeile ca pe o marfă şi le oferă unii altora pentru a răsplăti acte de vitejie. Ca şi în cazul lui Laban care o bagă pe gît pe Lea lui Iacov fără să ceară părerea fetei, tot astfel Caleb oferă pe fiica ei Acsa celui care îşi demonstrează bărbăţia prin a cuceri cetatea Chiriat Sefer fără să ţină cont de preferinţele sentimentale ale fetei. Că idea de a se căsători cu Iacov ar fi fost de fapt visul lui Lea care şi-a dorit un bărbat muncitor capabil să întreţină o casă plină cu copii pentru ca ea să poată rîde în nas celorlalte femei şi în special surorii ei mai mici contravine crezului feminist. În mod asemănător, că Acsa visa să se căsătorească cu un viteaz ce era în stare să treacă prin ascuţişul săbiei o cetate întregă şi că tatăl ei cînd a oferit-o cuceritorului nu a făcut altceva decît să exprime aspiraţiile micii lui prinţese căreia nu i-ar refuzat nici un capriciu ar demonstra că uneori fetiţele abuzează de taţii lor şi nu invers or asta ar fi extrem de ofensator pentru crezul feminist. Din acest motiv, aceşti “învăţaţi” arată cum fetiţa a fost ţinută în colţ toată viaţa de tatăl care era mînă forte, probabil bătută cu orice ocazie dacă nu chiar abuzată sexual, iar la maturitate a fost oferită cadou oricarui bărbat care îşi demonstrează bărbăţia prin a trece prin ascuţişul săbiei o cetate întregă. Dar lacrimile de crocodil ale feminiştilor pentru suferinţele Acsei se transformă în rînjete triumfătoare cînd fetiţa depersonalizătă deodată se transformă, se luminează, şi se eliberează scuturînd tirania bărbaţilor arătînd că şi ea ştie ce vrea şi că ştie să lupte şi să obţină ce vrea. Cînd viteazul Otniel a intrat la domniţa lui ca să savureaze acea plăcere pe care o cetate întreagă o plătise cu captele lor şi cînd toate beculeţele îi erau aprinse iar sîngele îi zbîrnîia de adrenalină, testosteron, şi poftă, domniţa îi spune să-şi pună pofta-n cui deoarece are şi ea pofte iar poftele ei trebuie satisfăcute înaintea poftei lui. Ca atare, îi spune să meargă la tatăl ei şi să ceară un cadou pentru ea dacă vrea să pupe. Or fi femeile mute în biblia asta a bărbaţilor, dar uneori descoperă că au şi ele limbă şi ştiu să vorbească. De fapt, învăţata care a iniţiat metoda feministă de interpretare a Bibliei se numeşte Phyllis Trible iar cartea ei de căpătîi se numeşte “God and the Rhetoric of Sexuality,” adică “Dumnezeu şi retorica sexului.” În timp ce bărbaţii folosesc retorica pumnului şi a săbiei, femeile folosesc retorica sexului aşa cum demonstrează Acsa cînd îi spune lui Otniel să-şi pună pofta-n cui şi să-i satisfacă mai întîi pofta ei, care era pentru pămînt. Pe limba elievată a învăţaţilor Acsa a folosit retorica sexualităţii dar tradus pe limba noastră a proştilor din bisericii, retorica sexualităţii înseamnă că, or avea bărbaţii sabia, dar femeile au bucata de tort, şi dacă Otniel şi bărbaţii cu sabia lor doresc să se înfrupte din tort, trebuie să facă mai întîi ce spune doamna. Or şti bărbaţii să vorbească cu sabia dar femeile luminate şi liberate ştiu să vorbească cu bucata de tort. Retorica asta a tortului îi pune la punct nu numai pe bărbaţi, dar şi pe femei. Chiar dacă nu sunt femeile interesate să mănînce din tort, dar avînd tortul, ele pot să nască băieţei care la rîndul lor au săbiuţe aşa că dacă o altă femeie nu-şi cunoaste lungul nasului, femeia cu puterea asmute haita de băieţei şi-i scoată celeilalte democraţia din cap. Prin urmare, or şti bărbaţii să lupte cu sabia, dar femeile ştiu să lupte cu bucata de tort aşa că omenirea va fi condusă nu de cei ce ştiu să mişte sabia ci de cei ce ştiu să mişte fundul. Conform retoricii acesteia a tortului, omenirea va aparţine nu celor care ştiu să vorbească cu sabia şi cu bombele cu laser, şi celor care ştiu să vorbească cu fundul.

Folosind noua retorică descoperită de feminişti şi pe care se pare că femeile au ştiut-o dintotdeauna, Acsa îi spune viteazului Otniel că dacă vrea bucata de tort trebuie mai întîi să-i facă un dar deoarece în viziunea femeilor eliberate dragoste doar de dragul ochilor frumoşi nu există şi i-a spus să mearga la tatăl ei să ceară ceea ce ea îşi dorea mai mult decît un bărbat. Spre surpriza ei, cît se dovedise Otniel de bun soldat, cînd ea a dat ordin, soldatul nu a percutat. Detaliul pe care l-a pierdut din vedere domniţa era că vitezul ei bărbăţel era fratele mai mic al tatălui ei care se pare că era întîiul născut şi ca atare cel cu sabia mai mică trebuia să meargă să bată cu piciorul în prag la cel cu sabia mai mare. O fi fost Acsa expertă în ce priveşte retorica tortului, dar în ce priveşte retorica săbiei viteazul ei bărbăţel nu-şi putea permite luxul să încurce borcanele. Iar ceea ce urmează constituie deliciul feminiştilor. Văzînd că viteazul ei bărbat este o cîrpă, încalecă pe măgar, se duce val vîrtej la patriarh, nici tu bună ziua, nici tu scuză-mă, bate cu piciorul în prag şi-i spune: “Noi vrem pămînt, şi încă de-ăla bun.” Iar patriarhul acesta cît era el de patriarh, imediat s-a înmuiat ca o mămăligă şi i-a dat nu numai izvoarele de sus, dar şi pe cele de jos ca nu cumva scumpa lui prinţesă să facă încă o scenă de isterie aşa cum ştia ea să facă ori de cîte ori ea cerea un dar iar tăticu nu se repezea să-i îndeplinească dorinţa.

Feminiştii savurează atît de mult faptul că daomna a obţinut ceea ce-şi doarea încît nu explică ce este cu aceste izvoare de sus şi de jos. Că izvoarele de sus probabil curg în jos este uşor de înţeles dar cele de jos trebuie să curgă în sus deoarece ele sunt deja jos iar în jos apa nu mai are unde să se ducă. Si aici vor sări în sus unii care au nişte IQ-uri foarte ridicate că cei care au scris Biblia aveau o gîndire mitică deoarece nu aveau o gîndire ştiinţifică cum avem noi să observe că apa curge numai în jos şi că izvoarele sunt totdeauna sus şi niciodată jos şi ca atare rîd cu gura pînă la urechi de încuiaţii ăştia care au scris Biblia. Din nou, nu am să explic limbajul acesta cu izvoare suprapuse după cum nu am explicat nici pasajul cu rugul aprins care nu se mistuie deoarece aceasta ar presupune nişte discuţii despre modul în care s-a scris Biblia ce depăşes cu cu mult cadrul acestor articole. Problema pe care vreau să o ridic pentru cei care au doar bun simţ şi nu un IQ super ridicat este aceasta: Dacă lui Acsa nu-i plăcea acea cetate deoarece constituia un pămînt secetos, de ce a dorit cucerirea ei? Iar răspunsul este la mintea cocoşului (vedeţi că nu mai folosesc cuvîntul ăla eretic de raţiune): Pentru ca să-şi demonstreze puterea de care era obsedată ea ca şi feminiştii care văd în Acsa idealul lor. Si aceasta explică de ce nu dorea ea să se căsătorească decît cu un viteaz care şi-a demonstrat vitejia de dragul vitejiei: Pentru ca să se asigure că ori de cîte ori ea cere ceva şi bate din picior, nu i se spune “nu.” Si aceasta explica şi de ce nu-i plăcea un pămînt secetos ci dorea unul cu izvoare: Pămîntul secetos trebuie să-l lucreze pe cînd pămîntul cu izvoare se udă singur. Ea voia belşug dar nu să transpire şi să-şi strice manechiura. Si această observaţie poate să explice ce o deranja la acea cetate. Ceea ce cititorii actuali ai Bibliei (cei care-o mai citesc) nu realizează este că denumirile biblice au o semnificaţie. Chiriat Sefer înseamnă “cetatea cărţilor” iar distrugerea ei înseamnă distrugerea cetăţii cărţilor. Acest detaliu ajuta pe un cititor antic să înţeleagă cum era posibil ca într-un ţinut secetos viaţa nu numai că era posibilă, dar chiar a putut fi clădită o cetate prosperă. Cărţile din vechime nu erau ca cele de astăzi: gunoi cu care să umpli o minte goală ce nu ştie ce să facă cu timpul. Cărţile conţineu cunoştinţe care te făceau în stare să reuşeşti să faci ceea ce alţii nu puteau să facă. Datorită acelor cărţi cei din cetate au reuşit să creeze prosperitate într-un loc secetos. Cetatea aceea trebuia distrusă deoarece contravenea religiei domniţei care credea în pămînt care produce de la sine. Iar povestirea aceasta laconica ne mai dă încă un detaliu: numele cetăţii a fost schimbat în Debir. Pentru cei ce nu cunosc ebraica, “debir” înseamnă “sanctuar” sau “sfînta sfintelor.” Deci biblioteca ce îi ajuta pe oameni să-şi satisfacă toate nevoile prin muncă într-un loc arid, a fost distrusă pentru a fi inlocuită cu un sanctuar sau o biserică în care Otniel şi Acsa să dea slavă lui dumnezeu (sic!) pentru că i-a făcut stăpînii lumii şi i-a “binecuvîntat” prin a avea totul de-a gata şi le-a dat misiunea sfîntă să taie capul tuturor celor care se află pe proprietatea lor. Deci Acsa era adepta puterii ridicată la rang de religie în numele căreia cunoştinţele nu pot fi tolerate iar alţii trebuia nimiciţi deoarece constituiau o ameninţare la libertatea şi drepturile ei. Prin urmare, Otniel nu este un viteaz de dragul actelor de vitejie, ci este în primul rînd un preot cu sabia sub sutană ce crede că are o misiune să-i cureţe pe ceilalţi întocmai cum Levi forţase cetatea Sechem să se convertească la religia lui ca dupa aceea s-o treacă prin ascuţişul săbiei în numele misiuni lui sfinte de a face dreptate şi a nimici răul (vezi episodul V).

Poveştile cu prinţese şi prinţi care se căsătoresc de obicei se încheie cu “şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi.” După feminişti, cartea Judecători are cel mai promitător început dintre toate cărţile Bibliei. Eu nu ştiu cum se termină, aşa că abia aştept s-o citesc, dar cererea asta a lui Acsa de i se da un lot bine udat parcă am mai citit-o eu undeva şi pină la urmă respectivul îşi aruncă propriile fiice afară la gloată furioasă pentru a le viola. O căsătorie dintre o tînără cu cele mai înalte idealuri feministe şi un tînăr cu sabie ascuţită şi o religie pusă în slujba săbiei pentru a sluji ambiţiilor de putere ale doamnei nu-mi pot închipui că se poate deteriora în aşa hal încît vitezul preot să ajungă să-şi zvîrle iubita la gloata de afară pentru a fi violată. Eu nu ştiu cum se termină această carte, dar nu m-ar surprinde ca adevăratul motiv pentru care Acsei şi descendenţilor ei moderni le este lehamite de carţi ca Biblia (şi care tradus înseamnă “bibliotecă”) este pentru că astfel de cărţi învaţă ceea ce ei şi ele nu suportă ca oamenii să înţeleagă.

 Aurel Ionica - Majesty.ro

Comments (9)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment