Majesty

Luptele Doamnelor pentru cucerirea Domnului

In conformitate cu noua gindire în inţelegerea Bibliei, această carte a fost scrisă de bărbaţi pentru a promova interesele lor ce constau din dorinţa de dominare a femeilor. Aceasta se poate vedea din faptul ca în această societate patriarhală căsătoria femeilor este decisă de bărbaţi adesea contrar voinţei lor, ca femeile sunt forţate să accepte poligamia pentru a satisface vanitatea bărbaţilor de a avea cit mai multe femei, şi de faptul că copiii preţuiţi şi doriţi sunt băieţii şi niciodată fetele. Ca atare, patriarhii în Biblie nu prea au fete.

Am văzut cum Iacov, la inspiraţia mamei lui s-a luptat cu fratele lui Esau pentru a-i lua atît dreptul de întîi născut cît şi binecuvîntarea ca în cele din urmă să fie sfătuit chiar de mama ei să plece la fratele ei Laban cu mîinile goale pentru a-şi salva viaţa. Tocmai cînd credea că a pierdut totul, Iacov a descoperit doamna visurilor lui: “Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.  Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.  Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: ‘Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.’. . . Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea”  (Geneza 29:16-18, 20). Iacov muncea cît era ziulica de mare pe rupte şi cîntînd iar seara cînd venea acasă Laban îl răsplatea prin a-l lăsa săşi clătească ochii privind ochii focoşi ai viitoarea lui doamne dupa care Laban o încuia într-o altă cameră şi îi promitea că dacă ziua următoare va munci tot atît de sîrguincios îl va lăsa se se uite la ea din nou. Si Iacov scria pe perete “2,491 de zile au mai rămas” şi adormea fericit visînd ca stringe in braţe pe viitoarea domnă. Si astfel Biblia confirma ceea ce spun feminiştii că in societatea aceasta patriarhală gasim exploatarea sexuală a femeii de către bărbaţi, numai că această exploatare sexuală a femeii este făcută de bărbaţi pentru a exploata pe patriarhul ăla care chipurile ţine doamnele sub papuc.

O fi avut Lea ochii slabi, dar au inceput să i se scurgă ochii ăia slabi dupa Iacov. Probabil cînd a văzut cît este de muncitor era Iacov şi cît de bine îi mergea acum lui Laban, s-a gindit că un aşa domn îşi visa ea. Aşa că atunci cînd Iacov se ducea la culcare visînd ca o strînge în braţe pe Rahela, Lea se ducea la culcare visînd că îl stringe în braţe pe Iacov. Si aici îmi vor sări în cap bibliciştii şi feminişti ca de unde vin eu cu ideea aceasta ca Lea a fost cu idea să i se bage pe gît lui Iacov, că eu nu ştiu că asta a fost ideea lui Laban şi ca Lea a fost o victimă a acestor patriarhi care le repartizau în paturile bărbaţilor după plac şi fără să le întrebe şi că femeile nu puteau să crîcnească? Eu sunt de acord că Laban a fost un excroc fără scrupule dar nu cred că ideea de a-i băga pe gît lui Iacov pe Lea contrar voinţei lui şi a voinţei ei a fost ideea lui, şi mă bazez pe faptul ca la un moment dat Lea îi reproşează Rahelei: “‘Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?’ Şi Rahela a zis: ‘Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău’” (Geneza 30:15). Deci în societatea asta patriahală în care bărbaţii turguiesc femeile care sunt sub papuc, femeile şi ele tîrguiesc bărbaţii care le ţin sub papuc. Dar ceea ce este mai important este ca nu Rahela îi reproşează surorii ei ca i-ar fi luat bărbatul, ci Lea îi reproşează lui Rahela că este o intrusă şi că Iacov era bărbatul ei. Dar ceea ce este mai important este că Rahela admite implicit că Iacov era de fapt bărbatul lui Lea şi ca atare i-l cedează pe perioada nopţii deoarece ea ar fi preferat să mănînce nişte mandragore decît să-l ţină pe domnul patriarh în braţe. Aşa că în societatea asta patriarhală găsim nu numai exploatarea sexuală a femeilor, dar şi exploatarea sexuală a patriarhilor cu o mare diferentă de preţuri: în timp ce patriahul trebuie să plătească plăcerea de a ţine in braţe pe doamna lui cu 14 ani de muncă, femeia trebuie să plătească plăcerea de a ţine în braţe pe domnul patriarh cu cîteva mangragore sălbatece pe care oricine le-ar fi putut culege pe gratis.

 Întrucît Laban era mai interesat în număratul oilor decît al zilelor, cînd şi ultima oră a trecut Iacob a trebuit să-i reamintească lui Laban de tîrguială (Geneza 19:21). Înainte de nuntă Lea trebuie să fi venit la Laban să-i spună că Iacov trebuie să se căsătorească cu ea şi nu cu sora ei mai ochioasă. Iar cînd Laban a obiectat că Iacov o vrea pe aia mică şi nu pe ea, Lea a răspuns: “Chiar dacă el nu mă vrea, eu îl vreu, şi chiar dacă el nu mă iubeşte, eu îl iubescu pre el.”
- “Dar cum să te dau pe tine cînd el a muncit pentru cealaltă?”
- “Nu-ţi face griji, la nuntă am să-l tot îmbii să bea în cinstea unei căsnicii fericite pînă se turteşte bine, dupa care tu o iei pe aia mică, o încui într-o cameră şi îi spui că dacă scoate o vorbă pînă dimineaţa îi muţi fălcile din loc, că doar de-aia eşti bărbat, iar eu mă culc cu Iacov. Eu am făcut rost de parfumul ei preferat şi am exersat vocea aia a ei miorlăită.”
- “Si ce-i spun eu dimineaţa cînd se trezeşte la realitate?”
- “Îi spui că regula este ca să se căsătorească mai întîi fata ce mare. Nu vezi că pe bărbărbaţii ăştia nu-i duce capul şi cred că toate regulile acestea cum că lui Dumnezeu nu-i place decit de băiatul mai mare sau ca fata mare trebuie să se căsătorească întîi sunt făcute de Dumnezeu? Cînd li-l bagi pe pe gît pe Dumnezeu bărbaţilor, nu vezi cum nici unul nu mai este în stare să gîndească?”

Aşa că Lea şi-a îndeplinit planul numai că nu s-a aşteptat că bărbaţii, oricît de grei de capt ar fi, uneori le merge şi lor mintea. Cînd Iacov s-a plîns că marfa din pachet nu era cea pe care el o plătise, Laban a răspuns: “Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani"  (Geneza 29:27). Ceea ce Lea a uitat este ca ea era fiica lui tacă-său, şi cît era ea de şmecheră, el era chiar mai şmecher decît ea. Lui nu numai că i-a plăcut ideea lui Lea, dar şi-a zis că el împuşcă doi iepuri dintr-un foc prin faptul că scapă de ambele fete şi în plus îl mai munceşte pe Iacov încă şapte ani. Si astfel domnul patriarh, marele înşelător al fratelui lui, se trezeşte cu două doamne; o doamnă pe care domnul o voia dar despre care doamna nu prea a dat dovezi ca se topeşte după el, şi o altă doamnă care îl voia dar după care domnului nu prea-i sfîrîiau călcîiele. Domnul nu reuşise să cucerească pe doamna de care fusese cucerit la prima vedere iar doamna care fusese cucerită de domnul trebuia acum să lupte să-l cucerească. Si acum descoperim tactica doamnelor atunci cînd trebuie să lupte pentru ca să cucerească: “Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); ‘căci’, a zis ea, ‘Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit’” (Geneza 29:32). Adică nu domnul patriarh vrea băieţei, ci doamna vrea băieţei şi se bate cu pumnul pumnul in piept cînd îi obţine. Si aici feminiştii îmi vor sări în cap că este adevărat că aceste doamne voiau băieţi, dar fiind de-personalizate, doamnele voiau băieţi pentru a face pe plac domnului patriarh. Numai că în loc ca patriarhul să cadă în extaz cînd i se arată un băieţel, este surioara cea ochioasă care intră în panică şi primeşte băieţeii surorii ca pe nişte lovituri între ochi: “Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, şi a zis lui Iacov: ‘Dă-mi copii, ori mor!’" (Geneza 30:1). Adică doamna care cucerise pe domnul ei cu ochii ei focoşi, acum este la cuţite cu sora ei care naşte mai mulţi băieţi patriahului ca şi cum ii era teamă să nu-i piardă dragostea. Iar cînd Rahela reuşeşte să obţină băieţei şi să-i plaseze nişte lovituri lui Lea între ochii ei slabi, ea exclamă: “Rahela a zis: ‘Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele, şi am biruit.’ De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu)” (Geneza 30:8). Deci această bătălie în băieţi dintre surori nu era pentru cucerirea domnului, ci era o luptă între doamne pentru a se cuceri una pe alta. Dar ceea ce este mai important este ca această lupte între doamne pentru cucerirea domnului cu băieţii erau de fapt luptele Domnului. Chiar aţi crezut că titlul acestor articole este scos din burta mea? Este scos din Biblia aia pe care bibliciştii, feminiştii, “învăţaţii,” etc. o citesc într-o dungă.

Deoarece aceste lupte erau ale Domnului, ori de cîte ori o surioară reuşea să plaseze cîte un “un-doi” de pumnişori de băieţel între ochii celeilalte, dădea slavă lui Dumnezeu pentru reuşită. Motivul pentru care Lea l-a numit pe Ruben “vedeţi fie” este pentru că “Domnul a văzut mâhnirea mea.” Pe Simeon l-a numite “ascultare” deoarece “Domnul a auzit că nu eram iubită.” Dar pumnişiorii care au făcut ca ochii focoşi ai Rahelei să vadă stele verzi au fost cei ai lui Iuda de aceea Lea a exclamat: “’De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.’ De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul).” Deoarece Dumnzeul acesta al Bibliei este nepărtinitor, cînd oamenii se lută şi în special doamnele, el este de ambele părţi adică şi de partea Rahelei. Văzînd că nu poate să nască deoarece probabil nu voia să fie abuzată sexual de bărbat, ca şi stră-bunica ei Sara cheamă în ring ajutoare şi-i dă în braţele domnului pe roaba ei Bilha. Această exploatare sexuală femeilor de către femei dă roade deoarece Bilha îi naşte Rahelei un fiu la care Rahela exclamă: “’Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.’ De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).” Surioara mai mare nu se lasă nici ea mai prejos şi cheamă şi ea ajutoare în ring şi ca atare îi dă în braţe lui Iacov pe roaba ei Zilpa. Cu aceste forţe proaspete Lea începe să simtă că knock-out-ul surioarei nu mai poate să-i scape şi începe să-şi sărbătorească victoria. Următorul fiu este numit Gad, adică “cu noroc” deoarece a simţit că norocul începe să-i surîdă. Cînd se mai naşte unul, exuberantă lui Lea nu mai cunoaşte margini deoarece exclamă: “’Ce fericită sunt!’ a zis Lea; ‘căci femeile mă vor numi fericită.’ De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).” Deci ceea ce o făcea pe ea fericită şi pentru care dorea atîţea băieţei nu era pentru ca să cucerească dragostea domnului, ci pentru ca să rupă gura femeilor şi în primul rînd a surorii ei iubite. Iar băieţii aceştia din roabe îi put lui Dumnezeu atunci cînd amenintă moştenirea unei doamne ca Sara, dar îi plac foarte mult lui Dumnezeu atunci cînd doamnele au nevoie de ei ca să rupa gura surorilor lor: “Lea a zis: ‘M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.’ De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).” Bărbatul ăla pe care nu voia ca sora ei să-l aiba, putea să-l aibă de fapt orice roabă cu condiţia să-i mărească plutonul de băieţei şi bineţinteles că asta era exact ceea şi Dumnezeu gîndea. Adică îndrăzneşte Dumnezeu să gîndrască altfel decît doamnele astea din Biblie de-personalizate şi abuzate?

Lea a sărbătorit victoria prea repede deoarece in cele din urmă Rahela reuşeşte să nască şi ea nu doar prin delegaţie, cînd exclamă: “’Mi-a luat Dumnezeu ocara!’
Şi i-a pus numele Iosif (Adăugat); zicând: ‘Domnul să-mi mai adauge un fiu!.” Si domnul i-a mai adăugat unul, pe Beniamin. Acesta a fost ultimul deoarece la naşterea lui ea a murit. Chiar dacă or fi între doamne, fiind lupte, se moare pe cîmpul de luptă, adică “la datorie.” Si aceasta explică de ce băieţii erau atît de doriţi de doamne în luptele astea pentru putere între doamne: chiar dacă doamnele mor, luptele lor continuă. Adică băieţeii au continuat să se bată. Băieţeii lui Lea au făcut planul să-l omoare pe Iosif, dar spre deosebire de doamene, li s-a făcut milă şi l-au vîndut ca rob. In Egipt Rahela ia puterea cind Iosif ajunge sef, dar Lea riposteaza la plecarea din Egipt prin Moise si Aaron care preiau sefia. În Canaan Rahela din nou ia iniţiativă cînd se introduce morhia şi plasează pe tron pe primul rege, Saul. Lea nu se lasă şi preia tronul prin David. Dar Rahela prin Efraim nu suporta papucul lui Lea prea mult şi dupa Solomon strigă “la corturile tale Israele.” Si de atunci nordul lui Rahela s-a tot luptat cu sudul lui Lea pînă ce atît nordul cît şi sudul au fost duse în robie cînd luptele doamnelor s-a încheiat. Si asta este greu să înţeleagă nu numai bărbăţii, dar în special femeile: că cei ce seamănă lupte, culeg robie, şi că Dumnezeu nu are nimic de-a face nici cu luptele şi nici cu robia.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro