Majesty

Beția doamnei care răstoarnă beția puterii

Motivul pentru care Biblia este considerată o carte atît de nocivă nu este numai faptul că prezintă exemple de bărbați care supun femeile mereu la tot felul de abuzuri, ci faptul că aceste exemple sunt prezentate într-un text sacru și ca atare prezintă aceste abuzuri ca fiind de fapt rînduite de Dumnezeu. Eliminarea bărbaților din funcțiile de putere este necesară nu numai pentru a pune capăt suferințelor femeilor, dar pentru a permite femeilor să instituie o nouă lume bazată pe dragoste și compasiune, cea ce numai femeile pot să facă.

In ciuda dogmei feministe că bărbații în Biblie totdeauna abuzează, cartea care relatează istoria ultimului judecător din Israel înainte de insituirea monarhiei începe astfel: “Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit. El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plângea şi nu mânca. (1 Samuel 1:1-7). Si în adevăr, avem aici exemplul unei femei care este abuzată si făcută în mod constant să sufere, dar sursa suferințelor ei nu este un bărbat așa cum susține crezul feminist ci tocmai o femeie despre care același crez pretinde că sunt modele de compasiune. Motivul suferințelor femeii îl constituie faptul că nu are copii, dar ea este atacată nu pentru că bărbatul ei ar dori băieți așa cum susține crezul feminist, ci pentru că o altă femeie are copii despre care crede ca îi dau dreptul să rănească o altă femeie. Biblia nu ne spune cum o înțepa Penina pe Ana, dar probabil ca nu pierdea nici o ocazie să-i spună: “Stearpo, ai s-ajungi să-ți mănînci de sub unghii deoarece la bătrînețe nimeni nu-ți va da un pahar cu apă.” In mod surprinzător, tocmai bărbatul este cel  care are compasiune pentru femeia fără copii, bărbați despre care același crez feminist spune că tratează femeile ca “șeptel,” adică vite de născut copii și de alăptat. Ce vreți, bărbații ăștia care au scris Biblia ca să-i învețe pe bărbați cum să fie mînă forte cu femeile care nu fac copii nu prea s-au priceput la scris, dar noroc cu feminiștii că știu cum s-o citească pentru ca să aflăm și noi cum strebuia scrisă.

Deși există mai multe femei în Biblie care nu reușesc să nască copii, eu nu cunosc o singură împrejurare în care patriarhul să-i reproșeze soției faptul că nu naște copii sau să o pedepsească. Pe de altă parte, găsim mai multe exemple de femei care deși păreau că sunt sterile, ulterior ajung să nască copii, iar în cazul lui Sara chiar la adînci bătrîneți. Această sterilitate temporară arată că absenta copiilor nu se datora incapacității biologice a femeilor respetive de a rămîne gravide și  de a naște copii, ci este vorba de o dimensiune spirituală legată de modul de a gîndi al femeii. Spre deosebire de animale, activitatea sexuală umană nu este dirijată în principal de instincte, ci în primul rînd de ceea ce se petrece în minte. Oamenii pot controla nu doar activitatea sexuală, dar în cazul femeilor ele pot decide dacă să iabă copii sau nu fără să folosească anticoncepționale. Că Ana nu credea că este sterilă se vede din felul în care se roagă: “Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ‘Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui’” (v. 11). Problema ei nu era sterilitatea ci “întristarea” or această întristare nu era cauzată de Penina, altfel s-ar fi rugat ca Dumnezeu să-i îndepărteze sterilitatea și să-i dea copii cu care să-i astupe gura dușmancei ei. De fapt ea nu cere de fapt un copil, ci spune că dacă Domnul îi dă un copil, ea îl va aduce la templu ceea ce arată că “întristarea” ei era cauzată nu de ceea ce se întîmpla acasă, ci de ceea ce se întîmpla la templu. Iată ce se întîmpla la templu: “Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: ‘Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă’. Şi dacă omul zicea: ‘După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea’, sluga răspundea: ‘Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila’.” (1 Samuel 2: 12-16). Si aici parcă văd că unii vor sări în sus că de unde scot eu ideea aceasta că pe Ana o deranja ceea ce se întîmpla la templu și nu ceea ce îndura acasă dar Ana a înțeles că abuzurile de putere de la templu și abuzurile de putere ale femeii de acasa erau legate deoarece erau rezultatul aceluiași mod de gîndire. După cum preoții de la templu savurau puterea lor de a face ce vrea cînd era vorba de jertfe, tot astfel feminista Penina, ahtiată după aceeași putere, savura acasă plăcerea de a călca în picioare pe o altă femeie despre care ea credea că este lipsită de apărare deoarece nu născuse pumnagii ca ea. Ana era interesată să aibă un copil de parte bărbătească, dar nu pentru a-l ține acasă pentru ca să-i arate pumnii lui Penina ori de cite ori zice ceva ce nu-i convine lui mămica, ci pentru a-l aduce la templu pentru a prelua puterea de la preoții corupți și a o folosi în temere de Dumnezeu și pentru a satisface nevoile poporului. Nu este de mirare că o astfel de rugăciune nu o putea spune cu voce tare sub nasul marelui preot ai cărui băieți erau la altar și jefuiau ca-n codru: “Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată, şi i-a zis: ‘Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte’” (1 Samuel 1:12-14). Beția puterii este totdeauna însoțită de obsesia de a ști ce gîndesc oamenii. Toate sistemele civilizațiilor sunt bazate pe poliție politică al cărui scop este de a afla ce gîndesc oamenii și a întocmi dosare politice pe baza cărora se fac promovări și eliminării. Marele preot trăgea cu urechea la rugăciunile oamenilor nu pentru că credea că există un Dumnezeu care își pierdea timpul să asculte la balivernele oamenilor, ci pentru ca să afle ce gîndesc oamenii și ce-și doresc pentru a folosi astfel de informații în jocul puterii. Cînd a văzut o femeie care se tot ruga dar avea grijă ca să nu pronunțe cuvintele cu voce tare deși buzele i se mișcau, a înțeles că rugăciunea era subversivă iar din mișcarea buzelor a priceput că rugăciunea era cu privire la el și la mișeii de preoți. Numai așa se explica ostilitatea și grosolănia lui. Cei care sunt beți de putere sunt totdeauna obsedați de cei din jur care sunt beți să le ia puterea.

Cînd puterea devine obsesie și corupția devine regula, în Biblie totdeauna este o femeie care ajunge să înțeleagă lucrul acesta și nu un bărbat. Cred că există un motiv pentru aceasta. Atunci cînd bărbații sunt însărcinați cu exercitatea puterii, ei devin insensibili la abuzurile ei. Fiind ei înșiși parte din sistem, corupția devine parte din natura lucrurilor. Nefiind parte din sistem, Biblia consideră că este mult mai probabil ca o femeie să realizeze că răul a atins limite insuportabile și să viseze o schimbare radicală. Iar cînd o femeie viseasză o schimbare radicală, Dumnezeu actionează. Am văzut lucrul acesta în cazul mamei lui Moise. In timp ce Moise a eliberat pe Israel din robie, Samuel a eliberat pe Israel de corupție. Așa cum știu cei ce citesc Biblia, Dumnezeu a ascultat rugăciunea Anei, ea a născut un fiu pe care așa cum a promis l-a adus la templu, și așa cum a visat ea, Dumnezeu l-a chemat să fie judecător, de fapt ultimul judecător din seria inaugurată de Otniel. Atît de corect a fost Samuel în exercitarea puterii încît a putut face următoare declarație: “Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.” Ei au răspuns: ‘Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui’” (1 Samuel 12:3-4).

Cred că devine evident modul în care este organizată Biblia. Cartea Judecători debutează cu o femeie Acsa ce este ahtiată de belșug și avere și este oferită ca răsplată de vitejie lui Otniel care distruge cetatea cărților, și în care ni se spune de cîteva ori ca nu era împărat și ca atare fiecare făcea ce-i plăcea. Această serie de judecători ahtiați de putere, de ucidere, și de religia și cultura canaanită, se încheie cu judecătorul model Samuel, care ete oferit mamei lui pe care nu o interesează porția dublă de mîncare pe care i-o oferă soțul și nici nu dorește copii pentru ca să se răzbune pe dușmana ei, ci pentru a folosi puterea pentru a face dreptate. Si astfel autorul Bibliei răspunde la întrebarea dacă este posibil ca să existe un judecător drept și care să exercite puterea fără abuzuri. Problema este că poporului nu-i plac astfel de oameni. Ne-am fi așteptat ca Samuel să fie folosit ca standard care să fie impus și altor conducători. De fapt, chiar in timpul vieții lui el a fost practic respins deoarece poporul a început să ceară un rege. Desigur, orice potentat ar fi tăiat capul nu numai oricui ar fi pretins să fie uns rege, dar oricui ar fi sugerat să se aleagă rege. Intrucît Samuel nu a considerat că puterea este un privilegiu ci o datorie, nu a avut nici o dificultate ca să renunțe la ea și să ungă personal pe primul rege al lui Israel. Si astfel Biblia explică mirajul puterii: fascinația ei, atît pentru bărbați cît și pentru femei, constă din plăcerea de a o abuza, în timp ce cei pe care nu-i interesează abuzurile nu au de ce se bată pentru ea.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro