Majesty

Doamne mai tari decît cel tare din care iese dulceață
 
Toate imperiile și civilizațiile s-au impus deoarece au reușit să acapareze puterea după care toate celelalte bunuri au început să curgă deoarece cine are puterea, are tot ce-și dorește. Cu alte cuvinte, ideea de bază a tuturor civilizațiilor este că puterea este sursa bunăstării și a prosperității. Intrucît în toate imperiile și civilizațiile trecute puterea a aparținut bărbaților și întrucît puterea este sursa tuturor satisfacțiilor, bărbații s-au bucurat de toate privilegiile în timp ce femeile au fost private. In civilizația postmodernă sau noul imperiu despre care se crede că va fi ultimul femeile doresc să aibă puterea deoarece ele sunt îndreptățite să se bucure de toate privilegiile de care s-au bucurat bărbații și care lor le-au fost negate.

O expresie pe care autorul cărții Judecători o folosește în  mod repetat pe parcursul cărții este “pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.” Prin aceasta autorul acestei cărți care descrie stabilirea poporului Israel în țara făgăduită ține să precizeze că acest popor nu a urmat ceea ce Dumnezeu a intenționat ca acest popor să facă ci de fapt ei au practicat ceea ce oamenilor din toate timpurile le-a plăcut. Or ceea ce oamenilor din toate timpurile și locurile le-a plăcut au fost eroii, care în această carte abundă. Nu este de mirare că seria eroilor din cartea Judecători se încheie cu varianta antică a ceea ce astăzi se cunoaște ca Superman: Samson. Nu cred că este întîmplător că acest erou aparține tribului Dan, cel care în povestirea care urmează și pe care am discutat-o anterior face din sabie și jaf religie. Un erou este prin definiție un personaj dispus să-și riște viața pentru a ucide și nici un cult nu a avut atîția închinători și unii atît de înflăcărați precum cultul eroului.

Cartea Judecători debutează cu eroul Otniel care distruge o cetate canaanită dar treptat acești eroi care aduc eliberare de sub anumiți asupritori devin ei înșiși o problemă pentru israeliți și în cele din urmă ajung să ucidă pe proprii lor concetățeni. Abimelec, fiul lui Ghedeon, este exemplul elocvent. Intrucit israeliții treptat ajung să adopte cultura și religia canaanita, ultimul erou Samson nu mai prezintă nici un interes pentru israeliți și religia lor deoarece el este fascinat în exclusivitate de filisteni încît pînă și părinții lui ajung să-i reproșeze: “Tatăl său şi mama sa i-au zis: ‘Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?’ Şi Samson a zis tatălui său: ‘Ia-mi-o, căci îmi place’” (Judecători 14:3). Deci cartea aceasta explică ce le-a plăcut dintotdeauna oamenilor, iclusiv feminiștilor, și nu ceea ce–i place lui Dumnezeu, or ceea ce le place oamenilor și ceea ce întruchipează Samson este puterea pe care au fost întemeiate toate civilizațiile inclusiv cea postmodernistă. Această filozofie este prezentată de autorul cărții Judecători prin următoarea întîmplare: “Samson s-a pogorât împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr mugind. Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. . . . După câtva timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia, şi s-a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere. A luat mierea în mână, şi a mâncat-o pe drum; şi când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat, şi au mâncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. Judecători 14:5-6, 8-9). Atît de semnificativă este această “întîmplare” că Samson o folosește pentru a formula o ghicitoare în cadrul unui pariu cu filistenii cu ocazia căsătoriei lui cu filisteanca: “Samson le-a zis: ‘Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului, şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb. Dar dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb’. Ei i-au zis: ‘Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim’. Şi el le-a zis: ‘Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, Şi din cel tare a ieşit dulceaţă’” (vv. 12-14).

Ghicitorile constituie teste de inteligență ce furnizează anumite informații dar solicită pe oameni să folosească cunoștiințele și experiența lor pentru a deduce rațional răspunsul. Spre exemplu, “pălărie-n-trun picior” nu se poate referi la oameni deși ei poartă pălării deoarece ei au două picioare, și deși ciupercile au și pălării și un singur picior, nu oricine s-ar gîndi să descrie o ciupercă în acest fel deoarece ele nu folosesc piciorul pentru a merge. “Ghicitoarea” lui Samson nu poate fi dezlegată rațional deoarece nu descrie ceva ce este cunoscut de oricine, ci descrie ceva ce este cunoscut numai de Samson. Cu alte cuvinte, în timp ce rațiunea unei ghicitori poate fi descoperită de oricine, “rațiunea” ghicitorii lui Samson o cunoaște numai el. Mai mult, ceea ce oamenii știu în mod normal nu numai că nu-i poate ajuta să descopere “rațiunea” ghicitorii, dar dacă ar fi apelat la “rațiunea” lor aceasta i-ar fi împiedicat să găsească răspunsul chiar dacă întîmplător cineva ar fi încercat să facă o astfel de legătură. Dacă cineva ar fi încercat să-și imagineze că ghicitoarea s-ar referi la faptul că albinele și-au făcuit cuib în hoitul unui leu tînăr iar din hoit Samson a putut extrage miere ca să mănînce el și să dea și părinților lui i s-ar fi răspuns că așa ceva nu are nici un sens și ar fi inposibil. Oricine are cunoștințe despre albine știe că sunt unele dintre cele mai curate ființe și că ele nu tolerează în stup nici măcar o frîntură de aripă de albină fară sa mai vorbim de cadavre. Dacă un șoarece intră într-un stup, desigur este omorît imediat, dar deoarece albinele nu-l pot căra afară, ele îl sigilează într-un cocoloși gros de ceară pentru ca nici cel mai vag miros de cadavru să nu se simtă în stup. Ca atare, ca albinele însele să-și aleagă un cadavru drept loc în care să-și facă cuib este de neconceput. Pe de altă parte, chiar dacă așa ceva s-ar fi întîmplat, ca Samson să considere mierea care iese dintr-un cadavru ca ceva care “se mănîncă” este ceva de neconceput avînd în vedere că atît el cît și părinții lui erau iesraeliț și ca atare religia lor le interzicea chiar să se atingă de cadavre, fară să mai vorbim de a mînca din ele sau de a mînca ceea ce iese din ele. Mai mult, Samson era un nazireu or nazireatul era o formă de consacrare a laicilor încît ei respectau aceleași restricții la care erau supuși preoții cu deosebirea că în timp ce preoții erau preoți prin naștere, nazireii se consacrau pe un termen limitat, de regulă cîțiva ani. Deoarece Samson a fost consacrat ca nazireu din naștere și pe toată viața, practic nu era nicio o diferentă între el și un levit. Ce vreți, autorul acesta face ce face și ne tot bagă pe gît eroul ăsta ca Otniel care nu era preot dar era cu sabia într-o mînă și cu cădelnița în alta. Pentru nazieri sau preoți regulile cu privire la cadavre erau mult mai stricte încit ei nu aveau voie să atingă nici măcar cadavrele rudelor apropiate. Ca un nazireu ca Samson să mănînce ceea ce iese dintr-un cadavru și chiar să dea și părinților lui orice persoană rațională ar fi considerat absurd. Si în aceasta constă fascinația puterii în care Samson excela și este atît de rîvnită de feminiști: cînd ai puterea nu trebuie să ai nici o justificare rațională pentru ceea ce faci. Frumusemtea puterii este că nu ai nevoie decît de un singur argument și care este totdeauna final: “îmi place.”

Cu toate că ghicitoarea nu avea nici un sens cu privire la albine, ea reflectă modul de gîndire pe care sunt clădite toate “civilizațiile” umane, inclusiv cea canaanită de care Israel ajunge să se îndrăgostească. Albinele sunt ființe foarte mici dar reușesc să producă unul dintre cele mai delicioase alimente fără să jefuiască alte ființe și în cantități care depășesc cu mult nevoile proprii așa încît ele pot hrănii chiar ființe mult mai mari cum sunt oamenii. Pentru ca mierea să curgă, albinele nu trebuie numai să coopereze unele cu altele dar oamenii înșiși trebuie să învețe să le îngrijească și nu să le ucidă deoarece cu cît albinele vor fi mai bine îngrijite cu atît oamenii vor avea mai multă miere. Cînd Dumnezeu a chemat pe Avraam ca urmașii lui să stabilească o țară în care “curge miere,” a intenționat să creeze o civilizație în care oamenii vor crea abundentă pe principiul după care sunt organizate albinele. Părinții lui Samson ajung să se îndoape cu miere nu ca urmare a faptului că fiul lor era în stare să îngrijească de albine, ci ca urmare a faptului că era în stare să sfîșie ca un leu. Autorul cărții mai face precizarea că leul acesta era mascul și era tînăr deoarece bărbații tineri sunt antrenați pentru a-și risca viața și a ucide pentru a prăda și a procura bogățiile pe care sunt clădite imperiile și civilizațiile. Ca atare, cînd descendenții lui Avraam au intrat în țara făgăduită, au adoptat conceptul de fereicire, succes, și prosperitate folosit de toate civilizațiile, inclusiv cea canaanită care era deja în țară. Conform acestei filozofii universale, belșugul și prosperitatea sunt rezultatul puterii, adică al capacității de a ucide, ideal care in toate timpurile și locurile a fost reprezentat de animale de pradă dintre care leii cu puterea lor și vulturii cu viteza lor au oferit simbolurile cele mai răspîndite, folosite în principal pe steaguri. Leul era mascul și tînăr deoarece toate “civilizațiile” s-au cread ca urmare a capacității lor de a antrena bărbăți tineri dispuși să moară pentru a ucide și a acapara ceea ce au acumulat alții prin muncă și apoi a-i supune la tributuri și taxe. Leul este animalul care nu-și produce mîncarea ci doar mănîncă deoarece alte animale devin hrană pentru el. Dar în timp ce leii animale doar mănîncă și din ei nu iese nimic care se mănîncă ci doar excremente, oamenii au ajuns să creadă că din leii umani care devin eroi sau campioni în a ucide ieste tot ceea ce oamenii își doresc: nu doar miere, dar și petrol, minerale, aur, produse agricole, și tot ceea ce alții produc. Toate civilizațiile practică cultul eroului, adică cultul masculului tînăr care nu-și mai iubește pămîntul prin a-l lucra ci abandonează agricultura ce a fost considerată de toate civilizațiile ca cea mai ingrată și nedemnă îndeletniciri pentru a-și pune brațul în slujba patriei pentru a “apăra glia,” cea mai nobilă dintre toate profesiile. Desigur, ministerele de război ale puterilor moderne nu se numesc “ministere de cucerire” ci “ministere de apărare” deoarece totdeauna cea mai bună apărare este atacul. Toate civilizațiile practică cultul bărbaților tineri care devin eroi deoarece cadavrele lor, întocmai ca și cadavrul leului tînăr din poveste, se consideră a fi sursa abundenței ce caracterizează orice civilizație. Samson mănîncă din mierea jefuită de la albine și pentru care leul tînăr și-a oferit cadavrul și apoi dă și părinților lor deoarece bogăția jefuită este mîncată în primul rînd de mașinăria de război iar o parte este oferită populației. Această complicitata a populației la războaiele de cucerire pe care se clădesc civilizațiile este prezentată prin intermediul părinților lui Samson care se înfruptă din miere dar pretind că nu știu cum a fost obținută mierea dar sunt suficient de grijulii să nu pună întrebări deși știau că odrasla lor nu avea habar de apicultură și fiind erou putea să obțină orice doar prin a-și arăta mușchii. Complicitatea părinților constă în faptul că ei cresc pe băieți cu ideea că a fi viteaz și a-ți da viața pentru patrie este cea mai înaltă datorie și pretind că aceasta este o datorie sfintă și nu faptul că hoiturile tinere ale fiilor lor sunt sursa bunăstării pe care o savurează cei “civilizați.” Cînd bărbații tineri mor “la datorie,” părinții, și în special mamele, își arată mîndria că acea moare este cea mai înaltă realizare la care cineva poate aspira. Si așa se face că de mii de ani se tot clădesc civilizații dar nimeni nu a reușit să priceapă secretul acesta cum se face că din cadavrele leilor tineri care sunt totdeauna bărbați ies toate bunătățile în care abundă aceste civilizații.

In ciuda faptului că doar Samson cunoștea secretul ghicitorii lui și era sigur că nimeni nu va reuși să o dezlege vreodată, pînă la urmă filistenii află răspunsul: “Nevasta lui Samson plângea lângă el şi zicea: ‘Tu n-ai decât ură pentru mine, şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai dezlegat-o!’ Şi el i-a răspuns: ‘N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o dezleg ţie’? Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii” (vv. 16-17). O fi avut Samson muschii și secretul ghicitorii lui pe care nu-l știau nici măcar părinții lui, dar filistenii aveu femeia și cînd ai femeia ai și pe cel care este în stare să sfîșie un leu tînăr cu mîinile goale. Eu cred că feminiștii buchisesc la Biblie și ziua și noaptea de știu că în Biblie bărbații sunt deștepți iar femeile sunt proaste! Chiar și un idiot ar fi priceput că femeia întreba pentru ca să divulge secretul dar atunci cînd ai muschi nu trebuie să te mai ducă și capul. Așa că Samson a pierdut pariul dar să nu credeți că s-a apucat de tors și de țesut pentru a confecționa cele 30 de haine pe care le promisese în cazul că pierde pariul: “Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a pogorât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea.” Cînd ai puterea, dai în cap și ai rezolvat problema.

Chiar dacă Samson a priceput că logodnica lui dorește să cunoască raspunsul la ghicitoare pentru a-l divulga, probabil și-a făcut calculul că chiar dacă pierde pariul, cel puțin păstrează femeia. Ceea ce el nu a priceput este că eroii nu au parte de familie. Cînd ești “la datorie” nu mai poți fi și cu soția în pat. Noi nu știm unde a fost plecat Samson, dar cînd a venit și el acasă în permisie și a dorit să se culce cu nevasta la care se tot gîndise cînd făcea “culcat, sculat, culcat, sculat,. . .” i s-a spus că nevasta lui fusese luată de un tovarăși de al lui care nu era chiar așa erou ca el și ca atare rămăsese la sapă. Repulsia lui Samson pentru activități atît de ne-eroice ca agricultura se vede din faptul că el dă foc la grine. Să pună mîna pe sapă ar fi fost mult sub demnitatea lui de aceea el dă foc la grine care de fapt nu i-au făcut nici un rău și pe care cineva le cultivase cu sudoare pentru a hrăni familii. Ca atare Samson nu are familie, nu are copii, de aceea toate iubitele lui sunt prostituate. O prostituată este o femeie luminată pentru care relația sexuală nu este o relație de familie, ci o relație de putere și ca atare o sursă de venit. Dacă pentru erou mierea vine din cadavrele celor uciși, pentru femeia luminată mierea curge din relația sexuală. Acsa s-a căsătorit nu pentru că dorea familie și copii ci deoarece dorea pămînt fertil care să-i aducă belșug. Despre concubina levitului din finalul cărții se precizează că nu-i era fidelă levitului ce în mod clar îl reprezintă pe Otniel. Feminiștii or ști că în Biblie femeile sunt gunoi dar filistenii știau că dacă este cineva care poate să vină de hac muschilor lui Samson aceasta nu poate fi decît o femeie: “Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: ‘Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.’” Mulțumită muschilor lui, Samson nu numai că nu-l duce capul, dar nu este în stare să învețe nici măcar din propria lui experiență. Desigur, el divulgă secretul, i se scot ochii și apoi este pus să joace rolul de măscărici pentru filisteni în templul religiei lor în care eroul este sursă de distracție. In toate civilizațiile, eroii nu sunt numai sursă de belșug furat, dar și cei care oferă spectacolele cele mai savurate, de la luptele de gladiatori, la meciurile de box, lupte, fotbal, si ce doriți. Credința creștină, pe măsură ce a evoluat și s-a civilizat, a urmat același model. Mai întîi ziua de îchinchinare a fost mutată pentru ca îchinchinarea să aibă loc în ziua de distracții iar în perioada postmodernă oamenii se duc la meci în loc să se mai ducă la biserică. Sfîrșitul lui Samson este o altă enigma cu privire la aceste civilizații pe care nimeni nu a reușit să o descifreze vreodată: eroii pe cadavrele cărora sunt cladite toate aceste civilizații, tot ei sunt și cei care dărîmă șandramaua și le cade în cap celor civilizați tocmai cînd se distrează mai tare. Despre Samson ni se spune că a fost înmormîntat dar dacă din cadavrul lui a ieșit ceva ce se mănîncă sau vreo dulceață probabil numai viermii au putut spune. Campionul ghicitorilor și enigmelor niciodată nu a priceput că din tărînă nu poate ieși nimic bun decît dacă țărîna este modelată de Dumnezeu și primește suflarea de viață care vine de la el.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro