Majesty

Religia Domniței care Cucerește pe Cuceritori

Dacă în interpretarea tradițională a Bibliei se pornea de la întrebarea cheie “ce vrea acest text să spună?”, în conformitate cu noua gîndire în înțelegerea Bibliei trebuie să se pornească de la întrebarea: “Interesele cui servește acest text?” Avînd în vedere că Biblia a fost scrisă de bărbați, cineva nu are nevoie să o mai citească pentru ca să înțeleagă interesele cui servește si promovează ea.

Așa cum am văzut, deși se susține că în Biblie femeile nu-și cunosc interesele, cartea Judecători începe cu una dintre cele mai savurate povestiri de către feminiști în care o femeie ca Acsa dovedește că își cunoaște interesele deoarece știe să bată cu piciorul în prag și ca atare se alege nu numai cu cel mai bun pămint, dar si cu un soț ideal, adica nu numai erou, dar și un credincios model, întemeietor de biserici pentru religia acestui Dumnezeu care este atît de bun. In conformitate cu structura hiastica însă, un început asa de promițător nu numai pentru bărbați dar în special pentru femei se încheie tragic atît pentru barbați cît și pentru femei avînd în vedere povestirea cu care se încheie cartea. Dar cineva nu trebuie să astepte să citească sfîrșitul cărții pentru ca să înțeleagă că religia și mentalitatea lui Acsa și Otniel nu sunt un suscces ci un eșec total deoarece autorul o spune imediat dupa ce ne prezinta această povestire atît de mult savurată: “Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care de fier” (Judecatori 1:19). Avînd în vedere că Otniel era din Iuda, această carte nu este despre succes, ci despre eșec. Si pentru ca noi să nu credem că Iuda a fost un caz izolat, autorul continuă să menționeze fiecare trib în parte exprimînd același eșec folosind o formulă stereotip: “şi Aşeriţii au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit” (Judecatori 1:32). Adică în loc ca israeliții să cucerească pe canaaniți la noua lor religie, s-a întimplat exact pe dos: ei au fost cuceriți de religia canaaniților. Cu alte cuvinte, cînd au cunoscut civilizația canaaniților și “valorile” celor civilizați s-au luminat și au înțeles că nu au de ce să lupte împotriva acelor “valori” deoarece și lor le plac acele “valori” foarte mult. Asta i-a ajutat să înțeleagă că toate religiile sunt la fel decît că fiecare își numește dumnezeul altfel. De exemplu, ei au aflat că zeul canaaniților era Baal dar cînd s-au uitat într-un dicționar au văzut ca Baal înseamnă “Domnul,” adică exact așa cum îl numeau și ei pe Dumnezeul lor. Si atunci au înțeles ei că toate religiile sunt la fel decît că fiecare își numește dumnezeul altfel: unii îl numesc Baal, alții îl numesc Iehova, alții îl numesc God, alții Alah, alții Budha, iar cei mai confuzi Isus. Si atunci au înțeles ei că superioritatea religiei lor consta tocmai în faptul că nu există nici o superioritate, nu numai în religia lor, dar în nici o altă religie. Ca atare, israeliții au descoperit cu mii de ani în urmă ceea ce postmodernișii descoperă abia acum.

Autorul biblic cînd menționează eșecul fiecărui trib de a cuceri sau mai degrabă scuccesul fiecărui trib de a se integra, reține  și o excepție: “Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie” (Judecători 1:34). In conformitate cu structura hiastică, dacă prima povestire ne-a trimis la ultima povestire din carte, această menționare a acestui trib ar trebui să ne trimită la penultima povestire din carte. Cu alte cuvinte, această penultima povestire ar trebui să ne explice cam ce fel de religie a ajuns să aibă Israel ca urmare a faptului că a ajuns să trăiască și să creadă ca și canaaniții și cum a fost posibil ca un conducător spiritual ca levitul a juns să-și arunce soția afară la gloata de derbedei pentru a fi violată și ucisă iar el să se ducă liniștit la culcare. Penultima povestire ne explică mai bine cine era acest levit și legătura lui cu acest trib Dan despre care autorul ne-a anunțat chiar de la începutul cărții.

In mod surprinzător, penultima povestire nu începe cu eroi sau cu leviți ci cu o . . . să mai spun? Că în admosfera asta de toleranță mi-e și frică să mai pronunț cuvinte din acestea interzise ca “femeie,” “feminism,” “postmodernism” fără să înceapă să curgă înjurăturile. Așa că mai bine dau textul: “Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. El a zis mamei sale: ‘Cei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat, şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.’ Şi mama sa a zis: ‘Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!’ El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mama sa a zis: ‘Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.’ El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot” (Judecători 17:1-5).

Contrar cu ceea ce se spune (mi-e și frică să spun de către cine) că în Biblie bărbații sunt deștepți iar femeile sunt proaste, această femeie dovedește că este una luminată care a înțeles că blestemele și binecuvîntările sunt doar niște cuvinte pe care le întorci cum vrei, așa că atunci cînd a flat că hoțul care-i furase o mare sumă de bani era chiar fiul ei, ea schimbă blestemul în binecuvîntare și dedică toti banii lui Dumnezeu înțelegînd că dacă banii ajung din buzunarul hoțului în buzunarul lui Dumnezeu nimic nu poate să-l facă pe Dumnezeu mai fericit. Fiind o femeie luminată care-și cunoștea interesele, a înțeles că era numai normal ca ea să păstreze 900 de sicli pentru ea și că Dumnezeu se va mulțumi doar cu 200, adică 110 zecime plus 90 ciubuc. Fiind expertă în a-și cunoaște interesele, a înțeles că dacă face din ei niște idoli, în timp ce Dumnezeu crede că a primit banii, de fapt banii rămîn tot în casă. Mi mult, dînd banii lui Dumnezeu pentru a fi transformați în idoli, ea îi face un viitor și odraslei ei care se dovedise calificat să fie preot prin faptul că era în stare să o fure chiar și pe mama lui. Ea a îțeles că acea casă în care copiii își cunosc interesele atît de bine încît fură pînă și de la părinții lor este calificată pentru a fi o casă a acestui Dumnezeu cu noua lui religie. Ca atare, ea își hirotonește odrasla ca preot deoarece în Biblie femeile pot doar să hirotonească dar nu și să fie hirotonite. După ce primește binecuvîntarea mamei lui, odrasla ajunge și el să-și binecuvinteze unul din copii și să-l hirotonească drept preot pentru ca această tradiție și dinastie de borfași să fie bine stabilită. Deși religia aceasta a doamnei era bine calculată ca să mulțumească pe toți, inclusiv pe Dumnezeu, Mica a realizat ca era o mică problemă: preotul lor cu diplomă de hoț nu avea și diplomă în teologie. Pe vremea aceea diploma în teologie se obținea prin a demonstra ca ești levit, adică ești un descendent din Levi. Din fericie apare un tinăr cu diplomă în teologie și care era vagabond: “Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo. Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmându-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim la casa lui Mica.” Faptul că preotul acesta era din Iuda vă spune ceva? Mai rețineți de unde era Otniel si levitul din finalul cărții? Eu știu că este ofensator ca eu să sugerez că scriitorii aceștia ai Bibliei au presupus un standard de inteligență pentru cititori care îi ajută să rețină cele mai mici detalii și să înțeleagă că toate povestirile sunt legate deoarece acum noi avem un standard de inteligentă cu mult mai ridicat și ca atare nu mai putem vedea nici o legătură între un verset si cel care urmează.

Cum era și normal, cînd a apărut acest levit cu diplomă de Harvard, înainte de a-l angaja Mica a vrut să se asigure că are o teologie sănătoasă și ca atare îl confuntă cu următoarea problemă teologică: “Mica i-a zis: ‘Rămâi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, şi mijloace de trai.’” Intrucît levitul dovedește că are o teologie bine fundamentată pe sicli de argint, dolari, euro, etc., adică singurele noțiuni în teologia hoților, este angajat imediat.

Nu știum cît timp doamna și familia asta de hoți au savurat plăcerea de a avea un preot vagabond cu diplomă să le predice religia de care erau ei așa de îndrăgostiți, dar apare tribul acesta de vagabonzi despre care autorul ne-a informat la începutul cărții că nu au reușit să se integreze în religia și valorile canaaniților și ca atare au rămas pe drumuri. Ce vreți, așa sunt scriitorii ăștia ai Bibliei uituci; uită de la mînă pînă la gură! Cînd daniții află că există un preot cu diplomă în teologie în casa lui Mica, vor și ei să-i examineze teologia, la care preotul răspunde: “Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sunt preot” (Judecători 18:4). Văzînd ca preotul acesta stăpînește atît de bine teologia sîmbriei, îl confruntă și cu o problemă practică pentru ca să-i verifice profesionalismul: “Ei i-au zis: ‘Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.’ Şi preotul le-a răspuns: ‘Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.’” Prin acest răspuns, preotul demonstrează nu numai că era expert în teologia prețului, dar și în teologia harului. Adica dumnezeul acesta este atît de bun încît ar fi o ofensă să se sugereze că el ar dezaproba pe cineva. In conformitate cu această teologie, cu cît cineva este bandit mai mare, cu atît Dumnezeu îl apreciază mai mult și îl aprobă deoarece are ocazia să-și demonstreze dragostea și harul, iar cu cît cineva este mai de treabă respectînd legile și nefăcînd rău la nimeni, cu atît Dumnezeu este mai bosumflat deoarece nu are cum să-și demonstreze harul și dragostea. Si chiar dacă un om cumsecade se tot bate cu pumnul în piept că este păcătos deoarece așa i s-a spus la biserică, atîta timp cît nu dă în cap la nimeni Dumnezeu niciodată nu poate fi sigur că respectivul este sincer cînd spune că este păcătos și nu este un fățarnic care se bizuie pe sine și nu pe bunătatea lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu niciodată nu poate să aibă rezerve cînd este vorba să iubească pe un bandit deoarece Dumnezeu niciodată nu poate să suspectepe pe un bandit că se bizuie pe bunătatea proprie chiar dacă nu se bate cu pumnul în piept că este păcătos sau bandit.

Cînd daniții au descoperit că acest levit stăpînește la perfecție nu numai teologia prețului, dar și teologia harului, ambele atît de dragi bandiților, trec la acțiune: “Când au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: 'Ce faceţi?’ Ei au răspuns: ‘Taci, pune-ţi mâna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?’” Cu alte cuvinte, daniții ii spun acestui preot să-și urmărească interesele. Este în interesul lui să fie preot la o bisericută de hoți cînd ar putea să fie preot la o mega biserică de hoți? Văzînd ocazia de promovare pe care nu putea s-o piardă, levitul își face imediat bagajele: “Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s-a unit cu ceata poporului.” Cînd a aflat Mica cum că daniții i-au furat zeii si preotul și a venit să se plîngă că a fost jefuit, i s-a răspuns: “Fiii lui Dan i-au zis: ‘Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei pierde şi pe tine şi pe cei din casa ta.’” Termenul acesta pe care Cornilesu îl redă cu “oameni amărîți” alte traduceri îl redau cu “oameni cărora le sare țandăra repede” ceea ce l-a făcut pe Mica să înțeleagă că discuta cu niște bandiți care vorbeau cu mina pe sabie și cunoscîndu-și interesul, și-a dat seama că este în interesul lui să rămînă fără bunătatea de idoli și de preot decît să rămînă fără cap. Așa că tribul acesta al daniților nu a reușit să se integreze în mod pașnic în religia și modul de viață al canaaniților deoarece au reușit o performantă și mai mare, si anume, să-i elimine pe canaaniți și să-i înlocuiască cu religia lor: “Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit în ea; au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais. Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, până pe vremea robirii ţării” (Judecători 18:28-30). După ce au cucerit țara daniții nu s-au mai mulțumit doar cu un preot cu diplomă în teologie cum era levitul si ca atare au angajat unul cu doctorat în teologie, adică unul care era descendent direct al lui Moise. Si pentru ca noi sa nu credem că teologia aceasta avea ceva de a face cu Moise, autorul biblic face precizarea: “Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cât a fost casa lui Dumnezeu la Silo.” Adică descendentul acesta al lui Moise ajunge să slujească nu religia instituită de bunicul lui, ci religia instituiă de mămica lui Mica, și deci el și-a primit hirotonirea nu de la bunicul, ci de la mămica. Ca atare religia aceasta a cucerilorilor care au reușit să cucerească pe canaaniți era religia aceea instituita de mămica lui Mica atunci cînd a descoperit ca odrasla ei o furase chiar pe ea fără nici un scrupul și a înțeles ca o astfel de religie este destinată să cucerească lumea deoarece îi învață pe oameni s-și cunoască interesele și să le urmeze fără scrupule. Este o religie a bandiților care în marea lor majoritate sunt bărbați dar pe care femeile în Biblie au înțeles-o cu mult înaintea feminiștilor.

O fi crezut Acsa că fericirea constă în a ști să-ți urmărești interesele, dar în finalul cărții cînd soțul ei care se căsătorise cu ea tot din interes a trebuit să-și riște pielea pentru ca s-o apere pe ea, el a preferat să o arunce pe ea la gloata de derbedei și el să se ducă la culcare. Un Dumnezeu care se oferă el însuși gloatei ca să fie omorît este ceva ce israeliții nu au înțeles niciodată deoarece ideea aceasta că îți urmărești interesele doar atunci cînd urmărești interesele altora în aceeași măsură este ceva ce nu numai creștinii, dar în special oamenii “luminați” de astăzi nu pot să conceapă.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro