Majesty

Luptele Doamnelor împotriva Abuzării Doamnelor

Sunt din ce în ce mai puţini cei care mai citesc Biblia şi probabil singurul lucru pe care-l ştiu despre ea cei care nu o mai citesc este că a instituit societatea patriarhală care se află la baza tuturor nedreptăţilor sociale şi în special abuzurile bărbaţilor împotriva femeilor. In ciuda faptului că ar susţie asemenea abuzuri (probabil pentru ca nu a fost scrisă prea bine sau nu a fost cenzurată prea bine de bărbaţi) Biblia recunoaşte că abuzurile sexuale împotriva femeilor aveau loc: “Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o” (Geneza 34:1-2).

Spre deosebire de abuzurile sexuale obişuite, Sihem, abuzorul, s-a îndrăgostit lulea de domniţa abuzată şi voia să fie cu ea pină ce moaretea îi va despărţi. Pentru că în această societate patriarhală căsătoriile erau aranjate de părinţi, Sihem s-a dus la tatăl lui Hamor să-i ceară să aranjeze căsătoria cu patriarhul, adică tatăl domniţei: “Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.” Dacă patriarhul a avut vreun cuvînd de spus în privinţa căsătoriei nu vom şti niciodată deoarece intervin doi dintre băieţi care se pare că erau autorizaţi sa negocieze căsătoriile în acea familie: “Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. Ei i-au zis: ‘Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi’” (Geneza 34:13-14). Ca atare, Hamor ajunge să negocieze nu cu patriarhul, ci cu frăţiorii care văd in aceasta o bună ocazie de a da marturie despre credinţa lor şi de a realiza evanghelizarea întregii cetăţi. Pentru ca sora lor să poată devenia soţia abuzorului, nu numai abuzorul, dar întreaga cetate trebuia să se convertească la religia domniţei. Fiind şeful cetăţii, Hamor probabil a promis că va ordin întregii cetăţi să se convertească la care probabil fiii lui Iacov au explicat că convertirea la noua credinţă este acceptată numai dacă vinde din convingere. Aşa se face că îl găsim pe Hamor în plină campanie de evanghelizare în cetate folosind cele mai puternice argumente evanghelistice. Avînd în vedere că convertirea consta în acceptatea de către bărbăţi a circumciziuni, Hamor foloseşte argumentul care dă gata pe bărbaţi, adica cel cu femeile: “Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: . . . ’Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.’” Oricît le-ar plăcea bărbaţilor femeile, argumentul acesta că va fi blşug de femei se pare că nu i-a dat gata pe bărbaţii cetăţii. Probabil ei au observat ca patriarhul avea o grămadă de băieţi şi şi-au făcut calculul că dacă fiecare îşi va lua numai o singură nevastă şi nu patru ca tatăl lor, se va produce o criză de femei în cetate, şi avînd în vedere că femeile se plăteau, preţurile vor exploda iar mulţi dintre ei nu-şi vor mai putea permite luxul să aibă nici măcar una. Pe de altă parte, au observat ca patriarhul avea o singură fată de pus la bătaie şi care, nu numai că era începută, dar era deja repartizată pentru fiul şefului cetăţii aşa că dacă cineva ar fi îndrăznit să-i facă ochi dulci risca să se trezească cu capul acolo unde îi stăteau picioarele. Ca atare proaspeţii evanghelişti au recurs la un argument şi mai tare: “Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre.” Aici au avut grijă să nu mai spună “şi turmele noastre vor fi şi ale lor” cum au facut cu femeile ca oamenii să nu creadă că se va face un fel de colectivizare ci ca ei să înţeleagă ca va fi un capitalism din acesta sănătos de tip Wall Street ala Madoff conform căruia “ceea ce este al tău este al meu iar de ceea ce este al meu să nu îndrăzneşti să te atingi.” Argumentul acesta cu luatul turmelor, luatul pămînturilor, luatul petrolului, etc., este unul magic ce produce convertiri instantanee şi în masă la orice religie sau formă de ateism indiferent că convertirea se face prin cufundare, prin stropire, prin circumciziune, sau prin cerere de adeziune.

Pe cînd bărbaţii aşteptau să se vindede de pe urma circumciziunii şi salivau la gîndul că vor tăia nişte ori din turmele noilor veniţi pentru a sărbători noua religie, s-au trezit cu toţii măcelăriţi ca nişte oi: “A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.” Seful cetăţii a plătit scump greşeala de a nu fi observat că domnul patriarh nu a avut nici un cuvînt de spus în toată tranzacţia şi că în patriarhatul acesta biblic nu cîntă cocoşul ci găina. Si aici din nou vor exploda feminiştii că halucinez şi că văd mîna femeilor chiar atunci cînd propria lor fată este violată. Parcă-i aud: “Postmodernistule! Paranoicule! Obsedatule! Psihopatule!” Eu recunosc că iau Biblia în serios şi mă uit prin colţuri ale Bibliei în care nimeni nu pre-şi bagă nasul şi sunt conştient că cei ce fac ca mine sunt consideraţi ţăcăniţi, dar iată ce am găsit că spune Iacov copiilor lui cînd era pe patul de moarte şi dorea să-şi descarce sufletul de ceea ce îl apăsa foarte mult: “Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor” (Geneza 49:5-6). Faptul că Iacov se referă aici la incidentul cu Dina numai nişte oameni normali ca feminiştii n-ar reuşi să vadă. Dar ceea ce este mai important pentru cei care au o minte tulburată ca a mea, este că Iacov ştia că a avut loc un “sfat” sau o “adunare” în care s-a hotărît şi pus la cale tot vicleşugul, sfat de la care patriarhul fie a fost exlus cît era el de patriarh, fie a refuzat să participe, motiv pentru care el nu a avut nici un cuvînt de spus dar nici nu a vrut să tacă pînă în mormînt. Din păcate cine a ţinut “sfatul” sau “adunarea” el nu ne spune aşa că aceasta este o taină pe care el a preferat să o ia cu el in mormînd. Chiar dacă o fi ea o taină păstrată cu limbă de moarte de patriarh, poate fi dezlegată uşor folosind bunul simţ (observaţi că nu mai folosesc cuvîntul acela murdar “raţiune”). Conform bunului simţ existau numai trei pesoane care puteau convoca adunări sau sfaturi în casa aceea. Intrucît patriarhul mărturiseşte că nu a avut nimic de-a face cu acel sfat, el trebuie exclus, aşa că mai rămîn doi candidaţi. Ca Rahela să convoace un sfat la care să participe băieţii unei femei cu care ea era la cuţite pentru a răzbuna un abuz comis împotriva unei fete care era a aceleiaşi femei cu care ea era la cuţite este greu de imaginat. Dacă Rahela chiar o fi zis ceva cînd a aflat că Dina s-a încurcat cu un bărbat străin, probabil a spus: “Ce să te aştepţi de la fiica uneia care în noaptea nunţii s-a băgat în patul surorii ei ca să-i ia bărbatul? Cum e mama şi odrasla.” Aşa că taina aia pe care a luat-o Iacov în mormînt este tot atît de greu de dezlegat ca şi ghicitoarea “plălărie-n-tr-un picior, ghici ciupercă ce e?”

Nu inseamnă că dacă Lea a decis să ţină un sfat, nu era dreptul ei s-o facă. Ceea ce Biblia demonstrează cu această ocazie este că violurile nu au de aface cu ceea ce fac oamenii în pat, ci cu ceea ce se decide în curţile de judecată. Datorită faptului că actele sexuale ale oamenilor nu sunt publice ca cele ale animalelor, ceea ce fac oamenii în pat aproape niciodată nu poate fi cunoscut şi aproape niciodată nu poate fi demonstrat. Spre deosebire de alte fărădelegi, în cazurile de viol participanţii la actul sexual nu au nici un cuvînt de spus de aceea nici Dina şi nici “abuzorul” nu au fost implicaţi. Ce este viol nu decid invidizii în cauză deoarece nu este o problemă personală ci este un act politic al colectivităţii pentru a realiza o justiţie socială. Lea nu a privit acestă întîmplare ca fiind o problemă sentimentală dintre tineri, ci ca un abuz care nu putea fi corectat decit printr-un act de justiţie. Căsătoria era exclusă deoarece un bărbat care s-a dovedit deja buziv va folosi instituţia căsătoriei pentru a oficializa abuzul. Deoarece “abuzorul” era prinţ, adică fiul regelui cetăţii, era pe poziţia de putere şi ca atare de ceea ce s-a întîmplat era în exclusivitate răspunzător el. Faptul că la întrunirea aceea dintre tineri toate fetele erau cu ochii pe prinţişor şi că Dina, cum l-a văzut nu şi-a mai putut lua ochii de la el nu avea nici o importanţă. De asemenea, faptul că prinţişorul, cum a dat cu ochii de Dina nu mai avea ochi şi pentru alte fete şi că de fiecare dată cînd prinţişorul se uita la ea, ea roşea şi se topea de fericire este irelevant. Si cînd cei doi au reuşit să rămînă singuri şi prinţişorul i-a propus să-i devină soţie, chiar dacă Dina a fost cea care a propus ca să devină soţ şi soţie chiar din momentul acela deoarece ea nu concepe să fie cu un alt bărbat, asta nu are nici o importantă. Din punct de vedere legal, persoana care este pe pozitie de putere este totdeauna răspunzătoare de ceea ce se întîmplă deoarece persoana care nu are putere nu are absolut nici un control asupra acţiunilor proprii. Si aici feminismul a găsit călcîiul lui Ahile al societăţii patriarhale: întrucît în societatea patriarhală bărbaţii au puterea, ei sunt din principiu abuzori iar femeile sunt victime ori de cite ori are loc un act sexual sau ceva cu nuantă sexuală. Or avea bărbaţii sabia, dar Lea a înţeles cu mult inaintea feminiştilor că adevărata putere este cea a legilor şi a aplicării lor aşa că atunci cînd ea a hotărît că aspirantul la a-i fi ginere comisese un viol, ea nu a trebuit să pună mîna pe nici o sabie deoarece aceasta este expertiza bărbaţilor şi ca atare săbiile au intract în acţiune. Problema cu folosirea vicleşugului pentru a aplica jusiţia socială ar fi făcut-o pe Lea ca şi pe feminişti să rîdă. Cînd trebuie să-i pedepseşti pe cei care au puterea şi fac abuzuri nu poţi să-i inviţi să-şi aşeze gîtul pe buturugă de bună voie pentru ca tu să li-l tai. Trebuie să-ţi foloseşti mintea aceea care la Lea zbîrnîia chiar dacă ochii îi erau slabi. Imi amintesc că atunci cînd presa americană a început să vuiască împotriva violării unei secretare de către un fost preşedinte al Americii, ca dovadă de vinovăţie a preşedintelui se tot ofereau imagini de la o prezentă publică a preşedintelui cînd strîngea în braţe pe respectiva în faţa  mii de spectatori şi în faţa camerelor de televiziune şi care zîmbea fericită de parcă ar fi strîns-o în braţe dumnezeu însuşi. Multe ţări au rămas consteranate de astfel de dovezi de violuri cînd ştiau ca în ţările lor cei potentaţi aveau nu numai amante dar şi copii cu ele şi lucrul acesta era semi-oficial. Ceea ce Lea a înţeles cu mult înaintea feminiştilor este că deasupra puterii săbiei constituie puterea legilor şi a celor care le aplică şi ca atare cine este abuzor şi cine este victimă nu se stabileşte pe baza a ceea ce fac oamenii în pat, ci pe baza unei justiţii sociale decisă de ei.

Si aici unii s-ar putea să sară: Si ce este rău să avem în sfîrşit dreptate socială şi să înceteze orice abuz împotriva vreunei femei? Este păcat că feminiştilor, din silă pentru Biblie, nu au citit-o să vadă că ideile lor au fost de mult înţelese de doamne mai luminate, că nu au observat că chiar Dumnezeu susţine mereu ideile acestor femei fără să le contrazică vreodată, şi că nu au folosit Biblia ca să dea peste bot ăstora care ţipă că Dumnezeu ar fi decretat că femeile trebuie să fie supuse bărbaţilor. Feminiştilor care vor să se repeadă la Biblie ca s-o ia în braţe pentru a-şi susţine “cauza” le recomand să fie mai precauţi. Iată cum descrie Biblia astfel de acte de “dreptate”: “Au trecut de asemenea prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi, şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp; le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.” După “legea” Leii a te oferi să-ţi schimbi religia ta şi a întregii cetăţi pentru a te căsători cu o fată consituia dovada de a o trata ca pe o “curvă” după expresia băietilor Leii, dar a omorî toţi bărbaţii cînd erau invalizi şi nu se puteau apăra şi a le lua nu numai nevestele dar şi tot ce aveau constituia un act de dreptate. Aşa că dreptatea aceasta a Leii biblice ca şi a Leii-lor moderne seamănă foarte mult cu dreptatea leilor, adică cu dreptatea junglei. Si asta explică de ce avea Lea ochii slabi: ori de cîte ori vedea doi tineri îndrăgostiţi, vedea negru înaintea ochilor. Motivul pentru care s-a “sacrificat” să devină soţia lui Iacov în locul surorii ei este pentru că a înţeles că Iacov urma să o abuzeze pe Rahela deîndată de îi sfîrîau călcîiele după ea. Cînd a văzut pe fiica ei îndrăgostită de un tînăr care era dispus să facă orice ca să fie cu ea a văzut din nou abuz şi “curvire” şi nu putea fi de acord cu căsătoria deoarece tînărul ar fi cuvit cu soţia lui şi nu ar mai fi avut ea ocazia să facă dreptate. Si aici feminiştii vor răspunde că cel puţin în casa lui Lea oamenii au început să respecte femeile. Iată ce mai spune patriarhul cînd era pe patul de moarte: “Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea şi pârga tăriei mele, Întâiul în vrednicie, şi întâiul în putere, Năvalnic ca apele, - tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.” Pentru cei care au memoria scurtă, reamintesc că Ruben era întîiul născut al lui Lea pe care l-a numit “vedeţi fiu” deoarece a vrut să cîştige dragostea soţului. Ulterior i-a dat în braţe o ţiitoare că să-i facă mai mulţi băieţi şi ca s-o bată pe sora ei, gest pentru care pretindea că Dumnezeu a “binecuvîntat-o.” Cînd roabele îşi îndeplinesc rolul de şeptel, adică de a naşte şi de a alăpta băieţii pe care îi doreau doamnele, ele trebuie aruncate precum o cîrpă murdară. Sara a hotărît să o expedieze pe Agar să moră cu copilul în pustie, dar Lea era prea rafinată ca să recirgă la stfel de procedee crude şi potenţial “ilegale.” Că Lea a fost cea care i-a sugerat baiatului ei incestul nu vom şti niciodată dar ceea ce ştim este că “cineva” în afara lui Ruben a ştiut şi a avut grijă ca Iacov să afle pentru ca Lea a scăpat de o rivală. De data aceasta săbiile nu au mai intrat în acţiune deoarece nu era vorba de un act de “curvire” care nu putea fi tolerat în Israel ci de un incest ce era binevenit atunci cînd convenea domanei însărcinate cu aplicarea dreptăţii. Asa că cei ce vor să iubească, trebuie să ştie că există un preţ de plătit. Preţul poate să constea în faptul că cel pe care îl iubeşte va abuza de dragostea ta şi te va face să suferi, sau dragostea ta să fie folosită ca dovezi de intenţii criminale de cei ce au puterea deoarece nu iubeşti pe cine trebuie. De aceste riscuri ale dragosteai nu a putut fi scutit nici Dumnezeu. Deoarece Fiul lui s-a încăpăţînat să iubească neamul omenesc, a ajuns pe cruce ca unul dintre cei mai periculoşi criminali. Dragostea este crima pe care dreptatea umană nu o poate tolera şi este motivul pentru care copiii feminiştilor, ca şi Dina, sunt incapabili să se căsătorească, să citească Bilia, sau să înţeleagă un Dumnezeu masculin.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro