Majesty

După ce a junst în ţara făgăduită Avraam a decis să se separe de Lot pentru a evita conflictele, moment cînd Lot a ales să locuiască în Sodoma, cel mai îmbelşugat loc din ţară. Avraam deja salvase pe Lot şi cetatea din mîinile unei armate cotropitoare şi a pledat pentru cetate cu cei doi mesageri divini care veniseră să o distrugă pentru a o salva în speranţa că în ea se va găsi un număr mic de locuitori nevinovaţi. Spre dezamăgirea lui, această intervenţie nu a mai reuşit să salveze cetatea: “Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ” (Geneza 19;24-25).

Nimeni nu ştie unde a fost Sodoma aşa că nimeni nu poate să dovedească dacă a fost arsă şi dacă focul a venit de la Dumnezeu, dar faptul ca cetăţile erau distruse prin foc este amplu documentat în istorie. De fapt arheologii calculează de cte ori şi cînd o cetate a fost cucerită şi distrusă dupa numărul de straturi de cenusă pe care ei le descoperă atunci cînd sapă prin straturile de moloz peste care cetătile au fost reconstruite. Fundaţille cetăţilor arată în mod literal ca un tort în care straturile de moloz sunt foile de plăcintă iar straturile de cenuşă sunt umplutura de ciocolată. Cei din vechime ştiau că focul care distrugea cetăţile nu venea de la Dumnezeu. Dar cine avea intersul să distrugă prin foc astfel de locuri fascinante?

Dacă cineva ar fi întrebat pe locuitorii Sodomei, chiar şi copiii ar fi putut să explice. Aceste tragedii se datorau faptului că locuitorii Sodomei erau oameni buni în timp ce toţi ceilalţi erau răi. Motivul pentru care cei din Sodoma erau buni era ca ei erau “civilizaţi” în timp ce toţi ceilalti erau “barbari.” Ei erau civilizaţi deoarece viaţa lor era bazată pe “valori” în timp ce a celorlalţi nu cunoştea valorile. Aceste valori erau: case comfortabile, hrană din belşug, îmbrăcăminte scumpa şi comfortabilă, timp liber, distracţii, securitatea pe care o ofereau zidurile cetăţii, si desigur, pămînt mult şi bun care constituia un dar de la dumnezeul lor ca răsplată pentru ca erau buni. Cuvîntul “barbar” vine din cuvintul Latin din care vine şi cuvintul românesc barbă deoarece barbarii puteu uşor fi identificaţi după faptul că purtau bărbi spre deosebire de cei “civilizaţi” care-şi puteau permite astfel de luxuri igienice cum ar fi bărbieritul. Barbarii erau totdeauna străinii care puteu fi uşor identificaţi dupa limba si accentul lor straniu şi care constituiau o amininţare la adresa cetăţii şi a “civilizaţiei” pentru două motive. Mai întîi, ei nu apreciau lucrurile valoroase pe care cetăţenii le apreciau şi ca atare ei constituiau o ameninţare la standardele de viaţă şi de cultură pe care ei le dezvoltaseră şi de care ca cetăţeni erau mîndri şi aveau datoria patriotică să le apere. Dar ceea ce era mai important, străinii, fiind răi, totdeauna complotează să ucidă şi să nimicească cetatea deoarece ei nu pot tolera pe oamenii buni şi locurile bune pe care le promovează ei. Acesta este motivul pentru care, atunci cînd s-a răspîndit zvonul în Sodoma că doi străini au pătruns în cetate şi au fost găzduiţi de un alt străin, Lot, toată cetatea a sărit ca unul singur, chiar şi copiii (Geneza 19:4), pentru a apăra felul lor de viaţă,  “valorile” lor, libertatea lor, şi cetatea lor. Iar evenimentele au dovedit ca ei aveau dreptate: cei doi străini în adevăr le-au ars şi distrus cetatea. Toleranţa lor faţă de străini la Lot au plătit-o cu vîrf şi-ndesat.

Sau aşa să stea lucrurile? Este adevărat că triburile de sălbateci distrug cetăţi splendide deoarece nu pot să suporte ca alţii să trăiască o viaţă mai bună? Este adevărat că Roma antică a făcut atîtea eforturi să cucerească triburile germane deoarece complotau să distrugă Roma, o cetate de care probabil ca habar nu aveau că există chiar dacă ar fi vrut s-o atace? Sau mai degrabă este adevărat că romanii, ca oamenii “civilizaţi,” credeau în “valori” în sensul că orice aveau alţii valoros, constituia dreptul şi datoria lor să cucerească şi să-şi însuşească? La şcoală ni se spune că Roma a civilizat lumea prin faptul ca a construit drumuri ca şi cum acele drumuri erau acte de binefacere, dar cei din vechimea aveau o zicală: Toate drumurile duc la Roma. Oamenii analfabeţi din vechime au înţeles ceva ce pe profesorii universitari nu-i duce capul ca să priceapă: în timp ce toate drumurile duc în amble sensuri, drumurile pe care le construiau romanii duceau numai într-un singur sens, adica spre Roma şi niciodată dinspre Roma. Si în felul acesta civilizaţia totdeauna se transmite la popoarele subjugate: după ce descoperi viaţa bună bazată pe “valorile” pe care le iei de la alţii deoarece sunt barbari si periculoşi, cei cuceriţi se “civilizează” peste noapte şi vin să-ţi ardă cetatea şi să-ţi distrugă viaţa aceea bună deoarece ei pricep repede ca le plac acele lucruri pe care le iei de la ei. Triburile germane or fi fost ele barbare pe vremea cînd Romanii le-au cucerit, dar nu şi pe vremea lui Hitler. Ca cea mai “civilizată” ţară, Germania a înţeles că era nu numai dreptul ei, dar chiar datoria ei divină ca să cucerească şi să distrugă lumea întregă, desigur, nu pentru scopuri egoiste, ci ca s-o “civilizeze.” Iar cei care sunt cuceriţi în adevăr se civilizează. Egiptul a fost o mare civilizatie deoarece a reuşit să subjuge întregul Orient Mijlociu iar supuşii lor, Asirienii şi Babilonienii au reuşit să se “civilizeze” prin a cuceri Egiptul astfel că ele au devenit următoarele “mari civilizaţii.” Perşii erau barbari cînd se aflau sub imperiul babilonian, dar au devenit o mare civilizaţie după ce au ars şi distrus Babilonul. Triburile greceşti sub Alexandru (care nu era încă “Cel Mare”) erau în mod clar barbare atîta timp cît erau “triburi” şi nu imperiu, dar au devenit peste noapte civilizate după ce au reuşit să cucerească pe perşi şi să distrugă toate cetăţile importante cunoscute, moment cînd Alexandru nu a mai fost doar Alexandru ci a devenit “Cel Mare.” “Marimea” în civilizaţii se măsoară în numărul de oameni pe care reuşeşti să-i măcelăreşti şi numărul de cetăţi pe care le treci prin foc şi cenuşă. În această perioadă triburile romane erau barbare dar au devenit campionii civilizaţiei după ce au reuşit să cucerească imperiul grecesc. Dar cea mai mare “civilizăţie” este fără îndoială vestul creştin. În sfîrşit, creştinii occidentali au descoperit traiul bun şi valorile “civilizaţiei” pe care nici Isus cu originea lui umilă nu prea le-a priceput, şi acum ei au misiunea divină să civilizeze întreaga lume, care este mai barbară ca niciodată deoarece nu înţeleg “valorile” de care noii creştinii sunt atît de îndrăgostiţi. Prioritatea principală pentru aceşti creştini este să înveţe pe irachieni şi pe iranieni valorile “civilizaţiei,” cea ce nu este aşa de simplu. Motivul pentru care irachienii şi iranienii pricep greu chestia cu “civilizaţia” este că ei sunt descendenţii vechilor babilonieni si perşi şi este greu să le predai “civilizaţie” acestor campioni ai “civilizaţiei.” Ei pricep de ce crştinii sunt cei mai “civilizaţi” atîta timp cît au cele mai distrugătoare arme, deoarece aşa aveau şi ei cînd erau cei mai “civilizaţi” la vremea lor, dar nu pot pricepe de ce trebuie să renunţe la armele lor pentru ca să devină civilizaţi? Cunoaşte istoria pe cineva care a fost “civilizat” fără să aibă arme? De aceeea aceste ţări trebuie reduse la moloz şi cenuşă şi apoi reconstruite pentru a fi redate “civilizaţiei.” După aceea trebuie să se facă acelaşi lucru cu Korea de Nord, China, Rusia, şi mai nou America de Sud. Cu alte cuvinte, “civilizaţia” creştină trebuie să mai adauge încă un strat la tort, ceea ce face ca această “civilizaţie” creştină să fie atît de savuroasă. Chiar şi un copil care ar citi Biblia ar înţelege că această înţelegere creştină, arabă, şi iudaică a “civilizaţiei” nu are nimic de a face cu Avraam şi cu Dumnezeu  şi care nu se deosebeşte cu nimic de “civilizaţia” lui Gingis Han.

Aurel Ionica - Majesty.ro

Comments (6)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment