Majesty

“M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe care le locuiesc Canaaniţii” (Exodul 3:8).

Deci Dumnezeu a scos pe Avraam şi pe Israel din Egipt (o ţară în care curge apă din belşug) pentru a-i duce în pămîntul făgăduit în care “curge lapte şi miere.” Am crescut ca şi copil într-un sătuleţ în care singurul lucru care “curgea” era apa în şanţurile de pe marginea drumului atunci cînd ploua. Incercînd să înţeleg relatările Bibliei aşa cum eram învăţat atît acasă cît şi la biserică, îmi imaginam cu mintea mea de copil că în ţara făgăduită laptele curge într-un şanţ de pe marginea drumului iar mierea curge în celălalt şanţ. Întrucit nu era liceu în acel sat, după terminarea scolii elementare m-am mutalt într-un oraş mai mare pentru ca să descopăr că la oraş drumurile nu au şanţuri iar apa curge din perete printr-un robinet. Atunci nu mi-am mai imaginat laptele şi mierea curgînd prin şanţuri pe marginea drumului ci mi-am imaginat nişte robinete în perete de o parte şi de alta a celui de apă. Cînd am venit în Statele Unite, am descoperit că laptele se vinde aici în mai multe categorii: integral, cu 2% smîntînă, smîntînit, acidofil, etc. Ca atare, şi robinetele în mintea mea s-au multiplicat.

Cînd este vorba de înţelegerea Bibliei, am constatat că există două feluri de cititori sau credincioşi. Pe de o parte, sunt cei ce cred că Biblia a fost scrisă “PENTRU idioţi.” Desigur, ei nu se considera idioţi, ci “credincişi,” “biblicişti,” “literalişti,” “fundamentalişti,” etc. Dacă ei nu pot să înţeleagă său să explice ceva din Biblie este pentru că a fost scrisă de un Dumnezeu care este prea deştept iar noi suntem prea proşti ca să înţelegem şi de aceea trebuie să acceptăm totul prin “credinţă.” Ei pretind că reşesc că “creadă” ceea nu nu înţeleg deoarece au primit “darul” credinţei şi ca atare Dumnezeu îi va răsplăti cu belşug de lapte şi miere deoarece credinţa lor îi ajută să accepte laptele şi mierea necondiţionat, adică indiferent dacă vinde prin şanţuri sau la robinet. Pe de altă parte, sunt şi care care cred că Biblia a fost scrisă “DE CATRE idioţi.” Desigur, ei nu ar numi scriitorii Bibliei idioţi, ci ii numesc oameni cu o “gindire mitică” sau “mitologică” deoarece ei nu au avut o înţelegere despre lume aşa de bună cum avem noi. De exemplu, scriitorii Bibliei au scris că şerpii şi măgarii pot vorbi ca oamenii şi cu oamenii deoarece ei nu aveau ştiinţa pe care o avem noi ca să-i ajute să înţeleagă că şerpii şi măgarii se află mult prea jos pe scara evoluţiei comparativ cu oamenii şi ca atare ei nu aveau de unde să ştie că aceste animale nu pot să vorbească. Din acest motiv ţin să precizez că eu nu cred că Biblia a fost scrisă nici “DE CATRE idioţi” şi nici “PENTRU idioţi,” ci a fost scrisă de unii dintre cei mai inteligenţi oameni pentru a fi citită doar de oameni inteligenţi.

În mod surprinzător, atunci cînd am încercat să înţeleg ca un om inteligent ce înseamnă ca laptele şi mierea să curgă, am descoperit că cunoştinţele necesare pentru înţelegere le dobîndisem încă de cînd eram copil. Desigur, laptele şi mierea nu curg ca apa care vine din cer deoarece laptele şi mierea nu vin din cer. Întrucît am crescut într-un sat, aveam vaci iar sarcina mea ca şi copil era să le duc la păscut pe marginea drumurilor deoarece în sat nu erau păşuni ca în America. Cei mai mulţi nu ştiu, dar vacile pasc toată ziua aşa că eu trebuia să păzesc vacile cum pasc de dimineaţa şi pînă seara pentru ca să nu intre în porumb sau în grîu—ceea ce nu era tot atît de amuzant şi captivant cum sunt jocurile la computer pentru copiii “civilizaţi.” Spre seară reveneam cu vacile acasă şi acesta era momentul cînd laptele începea să “curgă.” Întocmai ca în timpurile biblice, noi nu aveam maşini de muls aşa că mulgerea vacilor era treaba mamei. Îmi amintesc că de mai multe ori am încercat şi eu să mulg vaca încercînd să fac ceea ce făcea şi mămica, doar ca să constat că la mine laptele nu curgea de loc. Atunci mămica îmi spunea ca trebuie să strîng mai tare şi abia atunci cînd strîngeam cu toată puterea o şuvită foarte subţire de lapte ţîşnea doar pentru cîteva secunde. După ce stringeam ţîţa vaci doar de cîteva ori degetele îmi amorţeau şi mă lăsam păgubaş constatînd că în pahar nu cursese mai mult de o lingură de lapte. Încă de cînd eram copil ştiam că pentru a face ca laptele să curgă era nevoie nu numai de mîini puternice dar şi să dedici o zi întreagă ca să îngrijeşti de vacă.

In ceea ce priveşte cursul mierii, am avut de asemenea privilegiul să am un tată care avea printre altele şi pasiunea de a creşte albine. Într-o perioadă avea aproape o sută de stupi. Din fericire nu trebuia să duc albinele la flori pentru a cultege nectarul aşa cum trebuia să duc vacile la păscut. A îngriji de albine însă era mult mai dificil deoarece albinele, spre deosebire de alte insecte care hibernează, trebuie aprovizionate cu hrană şi protejate de frig pe tot parcursul iernii. Cînd era ger tatăl mei îi asculta cu un fel de stetoscop iar stupii care nu mai bîzîau îi băgă în casă. Dar partea cea mai dificilă era cînd venea timpul să li se ia fagurii pentru ca mierea să curgă. Spre deosebire de vaci care stau cuminţi ca să fie mulse şi să fie eliberate de presiunea laptelui, albinele ştiu nu numai cum sa adune mierea, dar şi cum s-o apere chiar şi cu prieţul vieţii. Or fi ele mici, dar sunt foarte inteligente. In timp ce pentru a face laptele să curgă este nevoie de mîini cu forţă, pentru a face ca mierea să curgă este nevoie de înţelepciune şi de mîini care sunt conduse de minte şi nu de instincte. Tatăl mi-a explicat cum folosind fumul le face pe albine să intre în panică de teama unui iminent incendiu şi să uite de miere şi cum gesturile lui erau complet controlate încit nu avea nici cea mai mică reacţie cînd albinele erau iritate încit ele, fiind inteligente, înţelegeau din comportamentul lui ă el este prieten şi nu hoţ. Chiar copil fiind mă obişnuisem atît de mult cu albinele încît puteam să deschid stupii şi să îndepărtez fagurii cu miere nu numai fără să port mînuşi sau o mască, dar chiar îmbrăcat în maieu fără măcar o cămaşă cu mîneci lungi. Spre deosebire de apa care curge singură, laptele şi mierea curg numai dacă dezvolţi cunoştiinţele şi pasinea de a îngriji de animalele care produc laptele  şi mierea. Si lucrul acesta este adevărat nu numai cu privire la a face ca mierea şi laptele să curgă, dar şi cu privire la a face să curgă pîinea, porumbul, ouăle, merele, strugurii, etc.
Si acum ajungem la întrebarea: De ce l-a chemat Dumnezeu pe Avraam să meargă într-un deşert? Răspunsul mi se pare la mintea cocoşului: Deoarece în deşert nimic nu creşte de la sine. Dacă vrei ceva într-un pustiu, trebuie să-l faci să crească şi va “curge” doar atîta timp cît îl creşti. De fapt deşerturile nu sunt locuri nepotrivite pentru cultivare. Deoarece solul este foarte afînat, plantele îşi pot dezvolta rădăcinile uşor şi deoarece există căldură din belşug, plantele cresc exploziv. Locurile cu cea mai luxuriantă vegetaţie se numesc oaze şi ele se găsesc numai în deşerturi. Chiar şi apa de ploaie este disponibilă în deşerturi dar doarece se scurge repede, nu rămîne în sol ca să hrănească vegetaţia încontinuu. Ceea ce este necesar sunt cunoştinţele şi munca pentru a administra apa şi a ingriji de plante. Deci valoriule deşertului sunt: iscusinţă, cunoştinţe, şi munca perseverentă pentru a face ca lucrurile să se dezvolte şi să “curgă.” Practici aceste “valori” nu neapărat deoarece îţi place să consumi ceea ce produci, ci deoarece ai dezovoltat pasiunea de a crea şi produce lucruri care merg dincolo de propriile tale nevoi. În adevăr, ajungi şă produci lucruri care nu răspund nici unei nevoi ci doar satisfac plăcerea ta pentru frumos, cum ar fi florile. O persoană “civilizată” nu numai că nu poate înţelege astfel de “valori,” dar le dispreţuieşte deoarece astfel de preocupări aparţin oamenilor sălbateci. Nu este de mirare că egiptenii, atît cei din vechime cit şi cei de astăzi, dispreţuiesc păstorii. Iată cum explica Iosif fraţilor lui cum gîndesc oamenii “civilizaţi”: “Şi, când vă va chema Faraon şi vă va întreba: ‘Cu ce vă îndeletniciţi?’ voi să răspundeţi: ‘Robii tăi au crescut vite, din tinereţea noastră până acum, atât noi cât şi părinţii noştri.’ În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune pentru Egipteni” (Geneza 46:33-34).

Înainte de a încheia acest subect despre “loturi” aş dori să subliniez că imediat după ce Isus a fost botezat şi înainte de a-şi începe lucrarea a fost dus “în pustie,” şi se pare că este exact aceeaşi pustie în care a ajuns Avraam cînd s-a hotărît să fugă în Egipt pentru ca nu cumva să sufere de foame. Spre deosebire de Avraam care a fugit de foamete, Isus nu a părăsit pustia nici după de a suferit 40 de zile fără mîncare. Atunci a venita Satana şi i-a propus să pocnească din degete pentru a transforma pietrele în pîine după cum cei “civilizaţi” pocnesc din degete pentru ca laptele şi mierea să le fie turnate în farfurie de către servitori pe care ei îi dispreţuiesc deoarece nu au “valori” şi ca atare nici o “valoare,” şi după cum cititorii moderni ai Bibliei cred că va fi suficient să pocnească din degete şi Dumnezeu va face să le curgă laptele şi mierea în farfurie deoarece ei cred pe Dumnezeu pe cuvint, credinţă dovedită prin faptul ca ei abia aşteaptă să se înfrupte cu aceste bunătăţi indiferent dacă ele curg prin şanţuri sau curg la robinet. Interesant este că şi Isus a pretins că şi el vrea să rămînă la cuvîntul lui Dumnezeu, şi ca atare a decis să rămînă flămînd decît să se îndoape cu pîinea produsă miraculos pe care Satana pretindea că Dumnezeu a promis-o celor “credincioşi.” Modul în care înţelegea Isus ce a spus Dumnezeu era un vin care se oprea în gît nu numai credincioşilor din vechime, dar mi-e teamă că chiar mai mult “credincioşilor” de astăzi.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro