“Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: ‘Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.’ Când a auzit Isus, le-a zis: ‘De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna’”( Matei 26:8-11).
Va vine să credeţi că Isus a putut să spună aşa ceva? El preferă ca picioarele lui să-i fie scăldate în parfum scump în loc ca nişte guri flămînde să fie săturate cu banii cheltuiţi pe acel parfum. Cel care a spus tînărului bogat să vîndă tot ce are ca să dea la săraci nu ar renunţa la plădecrea ca picioarele să-i miroase a parfum pentru aceiaşi săraci. Cel care a ales ca să se nască sărac pentru ca să înţeleagă pe săraci crede că săracii nu trebuie să dispară din lume. Cel care a venit să ne înveţe despre Împărăţia lui Dumnezeu în care nu mai există nici o problemă, cred de fapt ca sărăcia nu va dispărea niciodată.
Dacă lumea ştie ceva despre creştini şi creştinism este că acestă religie este despre “a hrăni pe săraci.” Ca atare, trebuie să vină ca un şoc pentru mulţi să descopere că Isus nu a învăţat niciodată că trebuie să li se dea bani săracilor, că ei trebuie hrăniţi, sau că el ar fi dat vreodată bani la cineva. De obiecei se presupune că motivul pentru care Isus i-a spus tînărului bogat să vîndă tot ce are şi să dea la săraci a fost deoarece Isus a vrut ca toţi cei bogaţi să dea tot ce au la săraci întrucît lui i-a păsat numai de săraci şi nu şi de bogaţi, dar Isus a precizat clar motivul pentru care i-a cerut tînărului bogat să renunţe la tot ce avea: “vinde tot ce ai, împarte la săraci . . . . Apoi, vino şi urmează-Mă” (Luca 18:22). Motivul pentru care Isus i-a cerut tînărului bogat să vîndă tot ce avea nu a fost deoarece el ar fi învăţat ca creştinii nu trebuie să aibă averi şi că ei ar trebui să dea totul la săraci, ci deoarece aceasta era condiţia pentru oricine ar fi dorit să devină ucenic. Isus totdeauna a cerut acelora pe care i-a chemat să-i fie ucenici să renunţe la tot ceea ce aveau, inclusiv la meseria practicată, pentru ca să fie ucenici 24 de ore din 24. Nu toţi ce-i care au venit la Isus au fost chemaţi să fie ucenici iar cei care au devenit creştini fără sa fie chemaţi să fie ucenici, Isus nu le-a cerut să vîndă ceva sau să dea ceva la cineva. Inschimb, acelora pe care i-a chemat să fie ucenici le-a cerut să renunţe la profesiile lor cum ar fi aceea de pescar sau vameş, şi chiar la legăturile de familie. In ce priveşte hrănirea săracilor, este adevărat că cu două ocazii Isus a hrănit în mod miraculos mulţimile care deveniseră înfometate pentru că au ascultat pe Isus timp de cîteva zile, dar nu exista nici un indiciu că cei din mulţime erau săraci. Ei erau oameni obişnuiţi cu resurse obişnuite care au preferat să sufere de foame şi să asculte la acest învăţător extraordinar decît să meargă acasă şi să savureze o masă îmbelşugată. Isus de fapt a luat hotărîrea să hrănească mulţimile şi deşi le-a cerut ucenicilor să facă lucrul acesta, ei au mărturisit ca nu sunt în stare ceea ce arată ca Isus le-a cerut acesta doar ca să sublinieze cît de absurd ar fi pentru creştini să-şi asume acest rol. În timp ce Isus a oferit totul fără plată, el niciodată nu a oferit bani la cineva şi a instruit pe ucenici să nu ia bani cu ei. În loc de aceasta, el i-a învăţat să ofere totul fără plată şi să primească totul fără plată.
Într-o lume în care chiar şi creştinii cred că totul se reduce la bani, Isus în mod clar a arătat că problemele lumii—inclusiv cea a sărăciei—nu pot fi rezolvate cu bani ci aceste probleme pot fi rezolvate cu credinţa pe care a avut-o el şi pe care a venit să ne înveţe. Atunci cînd a fost criticat că se asocia cu oamenii cu probleme sau cu “păcătoşii,” el a arătat că aceştia era tocmai felul de oameni pentru care a venit. Creştinismul este religia popoului, pentru popor, si prin poporul care are probleme. Exprimînd lucrul acesta în limbajul biblic, creştinismul este religia oamenilor, pentru oameni, şi prin oamenii care sunt păcătoşi. Creştinismul este o religie care începe cu oameni care au probleme dar care îi face în stare să depăşească orice problemă. Creştinismul a fost totdeuna religia celor care au fost paria societăţii şi care au devenit peste noapte oamenii cei mai de succes. Este o revoluţie socială în care paria societăţii nu pune mina pe arme ca să acapareze averile celor bogaţi, ci devin bogaţi ei înşişi prin a fi schimbaţi din interior. După Isus, bogăţia nu stă în buzunar, ci în modul de a gîndi şi a crede. În numai cîteva secole scurte, creştinismul a răsturnat Imperiul Roman. Dintre reformatori probabil nici unul nu a înţeles această putere a creştinismului mai bine ca John Wesley. El a observat că în Marea Britanie din timpul lui numai bogaţii mergeau la biserică; cea mai mare parte a populaţiei era extrem de săracă şi habar nu aveau de religie. El a înţeles ca ceea ce aceşti săraci aveau nevoie era credinţa biblică şi nu banii pe care oricum nimeni nu i-ar fi avut să-i dea. El a început să organizeze grupe de studiu al Bibliei miercurea seara pentru ca omaenii să înţeleagă ce fel de viaţă dorea dumnezeu ca ei să trăiască bazată pe o credinţă biblică. Deoarece în această perioadă se inventase procesul de distilare al alcoolului făcînd băuturile tari ieftine si accesibile pe scară largă, acoolismul devenise o plaga socială în special pentru săraci care îşi cheltuiau şi ultimii bănuţi pe alcool ceea ce făcea situaţia lor şi mai disperată. Wesley a declarat alcoolul păcat si a interzis urmaşilor lui chiar şi să se atingă de el. De asemenea, a interzis bijuteriile deoarece le-a considerat o irosire de resurse care ar fi putut fi folosite pentru a satisface nevoi reale si importante. Deoarece săracii nu aveau acces la tratament medical, a scris o carte despre tratamentele naturale încurajînd pe urmaşii lui să trăiască într-un mod sănătos fără să recurgă la tratamente medicale costisitoare. Desigur, creştinii luminaţi din timpul lui l-au ridiculizat pe Wesley pentru modul “metodic” în care el aplica Biblia pentru a schimba vieţile oamenilor şi ca urmare adepţii lui Wesley au fost porecliţi în mod batjocoritor “metodişti.” Batjocurile nu au durat mult. Dupa numai cîteva generaii scurte “metodiştii” au devenit partea cea mai înstărită a populaţiei. Metodiştii de astăzi încă mai au banii strămoştilor lor dar nu şi credinţa pe care ei au invăţat-o din Biblie. Si acesta este motivul pentru care Isus a spus că săracii vor fi totdeauna cu noi. De fapt săracii vrom fi totdeauna NOI. Creştinismul este totdeauna pentru săraci, adică pentru NOI. Din fericire noi totdeauna vom fi săraci, ceea ce înseamnă că creştinismul poate totdeauna să ne îmbogăţească. Cînd noi începem să gîndim că suntem bogaţi deoarece avem bani, noi suntem cei mai nenorociţi. Creştinismul doreşte totdeauna să ne ofere dincolo de ceea ce avem şi să ne facă dincolo de ceea ce suntem.
Aurel Ionica - Majesty.ro


Vineri
(








