Majesty

Luptele Doamnelor împotriva Domnului Egiptului

Unul dintre principalele motive pentru care Biblia este considerată depăşită şi ofensatoare pentru gîndirea actuală este că în Biblie puterea aparţine în exclusivitatea bărbaţilor. Puterea constă în capacitatea de a deţine funcţii de conducere şi de a decide pentru alţii. Ca atare bărbaţii s-au facut şefi iar pe femei le-au repartizat la cratiţă să le facă mîncare, să-i giugiulească-n pat, şi să le nască copii, adică băieţi. După feminişti, Biblia-i o frază de bărbaţi inventată ca cu a ei putere să aplece femeile-n jug.

O fi fost Biblia scrisă de bărbaţi ca să exprime pasiunea lor pentru băieţi, dar se pare că bărbaţii nu prea au talent literar şi nici nu prea se pricep la cenzură deoarece uitaţi ce erezie a putut să se strecoare în acest document politic al bărbaţilor: “Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua, şi le-a zis: ‘Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască’” (Exodul 1:15-16). Una dintre dovezile cele mai revoltătoate pe care feminştii le-au găsit în Biblie că bărbaţii urăsc fetele este că Iefta şi-a sacrificat fata, deşi acea povestire arată clar că sacrificarea propriei lui fiice ar fi fost ultimul lucru pe care Iefta ar fi vrut să-l facă. Nu cunosc o singură împrejurare în Biblie în care uciderea în masă a fetiţelor să fie plănuita de cineva sau adusă la îndeplinire, în timp ce uciderea băieţilor este plănuită şi realizată tocmai de bărbaţi şi nu doar cu o singură ocazie. Dar ceea ce este mai surprinzător este că apărarea băieţilor nu este luată de bărbaţi ci tocmai de femei deoarece moaşele au refuzat să ucidă pe băieţi  iar cînd au fost chestionate de ce nu au ascultat de porunca lui faraon, femeile au aruncat vina tot pe femei: “Pentru că femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.” Adică femeile acestea arau atît de grozave că nu aveau nevoie de moaşe şi le chemau doar ca moaşele să-şi primească cecurile şi să le rîdă în nas că au venit prea tîrziu. Iar faraon a înghiţit găluşca.

Văzînd că nu o scoate la capăt cu femeile, faraon a recurs la una dintre principalele lui functii de putere, şi anume aceea de a da legi sau decrete, şi a emis următorul decret faraonic: “Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.” Adică faraon a emis ceea ce în America este cunoscut ca “affirmative action,” adică o lege prin care se afirmă drepturile femeilor şi se infirmă drepturile bărbaţilor cu deosebirea că legea lui faraon nu se aplica la angajare ca cea americană ci se aplica la naştere. Faraon probabil a gîndit că este mai uman să scapi de băieţi înainte ca ei să realizeze că au venit pe lume decît să aştepti pînă la maturitate pentru ca ei să descopere că au dreptul să aleagă cum să moară de foame deoarece nu au dreptul să fie angajaţi. Motivul pentru care faraon era atît de terorizat de băieţi era tocmai puterea aceea de care sunt obsedaţi bărbaţii şi feminiştii care în marea lor marjoritate sunt tot bărbaţi: “El [faraon] a zis poporului său: ‘Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi’” (Exodul 1:9). Motivul pentru care băieţii contează în calculele de putere este pentru că băieţii sunt buni la spintecatul burţilor. Faraon era cel mai mare spintecător de burţi deoarece ştia cîţi spintecători de burţi avea el şi cîţi aveau alţii şi niciodată nu putea dormi liniştit deoarece dacă nu ţinea bine socoteala bărbaţilor risca să se trezească cu burta spintecată de unul dintr ei. Aşa se face că bărbaţii aceştia cu puterea iubeau atît de mult băieţii încît de multe ori îi curăţeau chiar şi pe cei din propria familie.

Cît erau băieţii de iubiţi şi preţuiţi, fiecare femeie se ruga la Dumnezeu să nu-i dea vreunul iar atunci cînd o femeie din seminţia lui Levi s-a trezit cu un băiat, timp de trei luni s-a tot scărpinat în cap ce să facă cu el pînă cînd i-a venit următoarea idee: “Ne mai putând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului” (Exodul 2:3). Un lucru pe care îl observ la doamnele astea din Biblie este că ele au un răspuns pregătit pentru tot ceea ce fac aşa că ele niciodată nu rămîn fără cuvint. Am văzut lucrul acesta cu privire la moaşe. Sunt convins că această mamă se aştepta ca mai devreme sau mai tîrziu să apară un gardian egiptean să o interogheze cum se face că copilul ei, deşi fiind băiat, nu este mort. La care sunt convins că ea era pregătită să răspundă că legea nu-i cerea ca să omoare copilul, ci doar ca să-l arunce pe apă, ceea ce ea de fapt a făcut. La care gardianul ar fi dorit să ştie de ce ea a aruncat copilul cu coşuleţ cu tot şi nu fără coşuleţ, la care ea era pregătită să răspundă că copiii mici care nu pot să meargă trebuie căraţi în coşuleţ.
- “Dar de ce a trebuit să spoieşti coşuleţul?”
- “Deoarece copiii au pielea fină iar papura poate să le zgîrie pielea şi nu voiam ca să ajungă copilul în lumea aia a zeilor cu funduleăţul zgîriat.”
- “Si dacă ai vrut să spoieşti coşuleţul ca băieţelul să stea pe moale, de ce nu l-ai spoit doar cu lut şi l-ai spoit şi cu smoală, nu ştiai că smoala nu lasă apa să treacă?”
- “De unde să ştiu eu proprietăţile smoalei deoarece noi femeile suntem ţinute la cratiţă şi nu lucrăm în construcţii ca bărbaţii noştrii ca să cunoaştem diferenţele dintre diferite tencuieli. De ce dvs. care sunteţi bărbaţi şi care aveţi puterea nu faceţi nişte legi clare care să poată fi înţelese şi de nişte femei proaste ca noi? Legea trebuia să prevadă că dacă aruncăm copilul, să nu-l aruncăm cu coşuleţ, iar dacă il aruncăm cu coşuleţ, să nu spoim coşuleţul, iar dacă spoim coşuleţul, putem să-l spoim cu lut dar nu cumva să-l spoim cu soamlă.”
- “Si dacă chiar nu ştiai că coşuleţul are să plutească, fetiţa asta a ta ce păzea aici pe malul rîului?”
- “Fetiţa asta s-a apucat de poezie şi spune că vine pe malul rîului deoarece aici îi vine inspiraţia, ce-o fi aia? Deoarece fetiţele nu se pot juca cu săbii, a mea s-a apucat de poezie, de muzică, şi de dans. Recent a compus un imn despre nişte sclavi care au avut nemintoşia să fugă dar cînd au văzut că faraonul s-a luat după ei, de frică s-au aruncat în mare ca să se încece, dar faraon cu oastea lui s-au aruncat în mare după ei ca să-i măcelărească şi aşa înecaţi ca să-i înveţe minte să nu mai fugă. Cînd ajunge cu poezia la momentul cînd malul mării este plin de cadavrele călăreţilor încep toate fetiţele să danseze şi să chiuie de bucurie (că băieţeii s-au dus toţi pe apa sîmbetei). Ce vreţi, dacă fetele nu pot să slujească pe faraon cu sabia, îşi exprima şi ele patriotismul prin cuvinte şi osanale la adresa lui faraon.”

Ce se pregătise mama băieţelului să spuna la interogatoriu nu vom şti niciodată deoarece cît avea ea imaginaţia de bogată ceea ce a urmat nu i-ar fi trecut prin cap: “Fata lui Faraon s-a pogorât la râu, să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimis pe roaba ei să-l ia. L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el, şi a zis: ‘Este un copil de al Evreilor!’” In loc să fie descoperit de un bărbat, copilul a fost descoperit tot de nişte femei care nu au avut nevoie de nici o explicaţie deoarece au înţeles imediat despre ce este vorba. Si fiind femei, nu numai că nu le era frică de băieţi, dar chiar s-a oferit să plătească mamei ca să-l îngrijească. Aşa că, în timp ce faraonul era obsedat ca nu cumva vreun băieţel israelit să scape cu viaţă, o doamnă în colaborate cu fiica ei au reuşit să plaseze un astfel de băieţel nu numai să crească sub nasul lui faraon, dar să-l facă pe faraon chiar să plătească pensite alimentară pentru copil. Iar copilul acela a juns să facă exact ceea ce se temea faraon cel mai mult, şi anume să elibereze poporul, iar surioara a juns sa compuna imnul acela cu malul mării plin cu cadavrele călăreţilor lui faraon.

Si aici feminiştii vor sări în sus că povestea aceasta demonstrează tocmai faptul că femeile nu pot fi conducători şi că singurul lucru la care pot să aspire ele este să nască un băieţel care să fie conducător şi eliberator aşa că eliberarea este în ultimă instanţă opera bărbaţilor şi nu a femeilor deoarece numai bărbaţii pot fi eroi după Biblie. Dacă cei care au scris Biblia au vrut să arate cît de eroi sunt bărbaţii, probabil nu prea s-au priceput la scris deoarece atunci cînd Dumnezeu i-a cerut lui Moise să meargă să-şi elibereze poporul, Moise numai erou nu se dovedeşte. De fapt se opune cu încăpăţînare. Motivul pentru care Moise se opune este deoarece el încercase să-şi elibereze semenii şi a ajuns să fie ameninţat de ei şi aşa se face că acum era un fugar. Chestia cu eliberarea el o incercase cu mulţi ani în urmă cînd a văzut că un opresor de egiptean bătea cu pumnii şi cu bîta pe un israelit. Deoarece mama lui îi spusese că ea visa ca poporul să fie eliberat încă de cînd s-a născut el, a apelat şi el la pumn şi la bîtă pentru a face dreptate, a omorît pe egiptean, şi a făcut dreptate folosing şi el pumnul şi bîta împotriva abuzorului oferind eliberarea israelitului abuzat. Entuziasmul pentru succesul lui ca liberator a durat numai o zi deoarece: “A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: ‘Pentru ce loveşti pe semenul tău?’ Şi omul acela a răspuns: ‘Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe Egipteanul acela?’” Eliberările şi dreptăţile acestea sociale prin puterea pumnului şi a bîtei sunt foarte uşor de aplicat atunci cînd abuzorul este egiptean, este alb, este bărbat, etc., iar abuzatul este israelit, negru, femeie, etc. Dar ce te faci atunci cind doi israeliţi se bat? Sau atunci cînd doi negri americani se bat? Sau atunci cînd două femei se bat pe acelaşi bărbat? Că un bărbat poate să abuzeze sexual două femei este uşor de înţeles, dar atunci cînd două femei se bat deoarece vor ca abuzorul să o abuzeze numai pe ea şi să nu o abuzeze pe cealaltă, cine mai este abuzor şi cine mai este abuzat? Si cind doi negri sau două femei se bat, cum poţi să foloseşti pumnul sau bîta împotriva vreunuia fără ca să devii abuzor? Moise a fost eliberator cînd a folosit pumnul împotriva unui egiptean care lovea cu pumnul pe un israelit, dar a devenit abuzorul egipteanului cînd a ameninţat pe un confrate israelit că va recurge la pumn dacă nu renunţă la pumni împotriva celuilalt israelit. Aşa că atunci cînd Dumnezeu i-a cerut să meargă să elibereze pe Israel in robie, Moise s-a uitat la pumnul lui şi la bîta pe care o avea în mînă şi i-a recomandat lui Dumnezeu să trimită pe altcineva, adică să găsească pe alt fraier. Atunci Dumnezeu i-a spus să-şi bage pumnul în sîn şi dupa aceea să-l scoată şi spre surpriz lui, a descoperit că pumnul se acoperise de lepră. In limbajul Bibliei lepra nu este doar o boală ci o stigma socială ca urmare a faptului că ai fost respins de ai tăi şi forţat să trăiască precum un proscris. Atunci Moise a înţeles că pumnul acela cu care a lovit el pe altul ca să aducă liberarea poporului său de fapt l-a transformat pe el in lepros faţă de propriul său popor şi care l-a forţat să trăiescă departe de cei pe care dorea săi elibereze. Apoi Dumnezeu i-a cerut să arunce la pămînt bîta cu care a ucis pe egiptean, ca să descopere că bîta aceea s-a transformat într-un şarpe care a început să-l fugărească, şi aceasta l-a ajutat să înţeleagă că bîta pe care a folosit-o pentru a elibera pe alţii a ajuns să-l urmărească pe el şi să-l condamne la o viaţă de fugar. Atunci a înţeles el că libertatea pe care o dorea Dumnezeu nu se aducea prin pumni şi prin bîte, ci este o libertate care vine din interior ca urmare a faptului că l-ai înţeles pe Dumnezeu şi trăieşti în conformitate cu ceea crezi şi gîndeşti tu. Era felul de libertate pe care au demonstrat-o moaşele care au făcut nu ceea ce a aşteptat faraon de la ele, ci ceea ce au înţeles că astepta Dumnezeu de la ele, şi este felul de libertate demonstrată de mama lui care a sfidat pe faraon şi decretul lui şi a făcut posibil ca el să trăiască. Oamenii devin liberi nu prin intermediul liberatorilor ce folosesc bîte şi pumni, ci atunci cînd înţeleg ce este bine şi ce este rău şi refuză să facă răul indiferent cît ar fi ei de amenintaţi cu pumnul şi cu bîte. Problema la israeliţii care se băteau nu era una cu privire la pumni şi la bîte, ci cu privire la modul lor de a gîndi. Nefiind robii propriilor lor gînduri, erau robii propriilor lor pumni. Cînd a înţeles cum înţelegea Dumnezeu eliberarea, Moise a descoperit incapacitatea lui pentru a o realiza: “Moise a zis Domnului: ‘Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată’” (Exodul 4:10). Cînd limba patinează, problema nu este la limbă ci la mintea care patinează. Cînd se limbă plimba-n gură, se minte mintea-n cap. “Cusurul” acesta al încurcării limbii şi minţii era vechi deoarece avusese loc în şcolile egiptene cînd lui i s-a oferit cea mai “înaltă” educaţie. Cînd ca urmare a studiului în cele mai înalte şcoli a observat că limba lui putea să patineze cu uşurinţă pe orice subiect, faptul că alţii nu prea pricepeau ce spune el îl considera ca dovadă că coeficientul lui de inteligenţă a crescut iar alţii erau prea proşti ca să-l înţeleagă, dar acum îşi dădea seamna că în acele şcoli nu coeficientul de inteligenţă a crescut, ci coeficientul de confuzie, iar motivul pentru care alţii nu prea înţelegeau ce spune este pentru că nu prea înţelegea el înşuşi ce spunea. Ca atare, el a realizat că nu putea să elibereze mintea confuză a altora atîta timp cît el însuşi avea o minte confuză deoarece, cînd este vorba de libertate, nu poţi să dai altora ceea ce tu însuţi nu ai. Moise a acceptat să meargă să elibereze poporul abia după ce Dumnezeu i-a promis că mintea şi vorbirea lui vor fi vindecate, dar asta nu înseamnă că eliberarea a fost realizată printr-un bărbat. După cum poporul a ajuns în cea mai cruntă robie datoritei luptei dintre două surori, tot astfel datorită colaborării dintre o femeie şi o puştoaică poporul a fost scos din ghearele celui mai formidabil imperiu. Si sunt convins că Moise însuşi ar fi fost de acord cu mine.


Notă: Nu am discutat semnificaţia rugului aprins şi nu o voi face deoarece aceasta presupune explicarea modului în care scriitorii Bibliei exprimă ideile în cuvinte precum şi discutarea altor pasaje biblice la care episodul cu rugul aprins face referire, or asta depăşeşte cu mult cadrul acestor articole.

Aurel Ionica - Majesty.ro

Comments (9)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment