Majesty

În timp ce cele mai multe religii au drept scop protejarea si conservarea sistemului de convingeri, legi, obiceiuri, şi feluri de viaţă pe care oamenii le-au moştenit, Creştinismul a sustinut încă de la început că lumea aşa cum o cunoaştem noi este falimentară iar scopul noii religii este tocmai de a o schimba in mod radical pentru a o salva de la o soartă sumbră. Această schimbare in omenirea trebuia sa aibă loc nu doar dupa venirea lui Isus, ci chiar ca o pregătire pentru venirea lui, aşa cum a proclamat Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Isus: “‘Eu’, a zis el, ‘sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea Domnului” (Ioan 1:23).

    Cînd este vorba de drumuri, nimeni nu poate susţine ca drumurile drepte sunt nedorite iar cele drepte sunt de preferat. Dacă drumurile trebuie să schimbe direcţia doarece trebuie să urce sau să coboare pentru a traversa văi adînci sau munţi înalţi, sau trebuie sa ocolească mase de apă sau alte obstacole naturale, călătoria pe drumurile întortocheate durează mai mult şi este mai dificilă. Deoarece astfel de drumuri îşi schimbă direcţia încontinuu, este dificil să ştii unde te aflii la diferite momente, care este direcţia în care mergi, sau dacă te-ai rătăcit sau înca eşti pe drumul cel bun. Mai mult, pe astfel de drumuri este dificil să anticipezi ce se află în faţă şi să fii pregătit pentru ce urmează. Prin contrast, drumurile drepte elimină toate îngrijorările si promit o călătorie uşoară si o ajungere în siguranţă la destinaţie.

    Cînd Ioan Botezătorul a declarat că Creştinismul presupune îndreptarea durmurilor, nu s-a referit la drumurile fizice de pe teren, ci la modul în care oamenii gîndesc şi acţionează în conformitate. Minţile şi convingerile noastre au fost asemănate chiar de psihologi cu un peisaj alcătuit din diferite idei interconectate prin intermediul anumitor căi asemănătoare cu drumurile care leagă diferite puncte geografice. Unii vorbesc despre “cartografierea minţii” întocmai cum se “cartografiază” un teritoriu şi chiar in vorbirea curentă se foloseşte expresia “căi de a gîndi.”

    Dacă această analogie este corectă şi Creştinismul presupune ca modul nostru de a gîndi să devina “drept,” indiferent cît de pozitiv ar fi adjectivul “drept” cînd se referă la drumuri, “drept” nu mai pare să fie chiar atît de atractiv cînd se referă la modul de a gîndi, în special al oamenilor moderni. Cînd este vorba de minte sau gîndire, adjectivele de “drept” si “simplu” nu mai sunt in mod necesar calificative pozitive. Dimpotrivă, cele mai de dorit calificative cînd este vorba de gîndirea noastră par să fie: sofisticat, complex, elaborat, rafinat, educat, multilateral, deschis, dezvoltat, larg, etc. Cineva care vede toate lucrurile la fel este privit de sus ca avînd o gîndire simplistă, scapîndu-i detaliile mai fine care sa-l facă să judece diferit în diferite situaţii.

Unul dintre cele mai indiscutabile adevăruri subliniat şi acceptat de toţi este că oamenii au fost creaţi egali şi ca atare trebuie trataţi la fel. Este un adevăr afirmat de filozofi, de constituţii, şi a fost “visul” lui Martin Luther King Jr., faimosul activist al mişcării drepturilor civile, adevăr şi vis pentru care a plătit cu viaţa. În ciuda acestui adevăr “ce se întelege de la sine,” adică nimeni nu-l poate contesta, o minte “sensibila” va discerne multe detalii care o va ajuta să înţeleagă că acest adevăr se aplică diferit în funcţie de persoană. De exemplu, în timp ce în unele ţări oamenilor li se garanteză un salariu minim, dacă la alţii li se neagă dreptul de a avea un venit şi se mută într-o altă ţară, ei ar fi categorisiţi drept “refugiaţi economici” şi ca atare li se neagă nu numai dreptul la un salariu minim, dar pînă şi dreptul de a avea un venit chiar dacă ei sunt dispuşi să accepte muncile cele mai de jos pe care alţii nu ar fi dispuşi să le accepte şi să lucreze pentru un salariu cu mult sub salariu minim. Si pentru ca am menţionat “visul” lui Martin Luther King Jr., o minte simplă ar trage concluzia că dacă un afro-american ca Barack Obama a putut fi ales preşedinte al Americii visul lui King a fost realizat, dar şi aici minţile “sofisticate” observă detalii care dovedesc contrariul. Deîndată ce Barack Obama are un tată din Africa şi o mamă americană, o minte simplă ar trage concluzia ca el ar fi cel mai îndreptăţit să fie numit afro-american, dar chiar şi aici alţii, inclusiv învăţaţii, au facut observaţia că el nu este descendent al foştilor sclavi şi ca atare nu poate fi calificat drept afro-american deoarece numai descendenţii foştilor sclavi pot fi descrişi ca afro- chiar dacă ei nu au avut niciodată vreo legătură cu Africa. Si în felul acesta, chiar şi atunci cînd avem un “adevăr care se întelege de la sine,” fiecare îl vede şi îl aplică aşa cum îi convine.

    Deşi creştinismul nu respinge nevoia de a acorda atenţie detaliilor, insistă că atunci cînd este vorba despre modul în care ne privim şi tratăm unii pe alţii, acelaşi adevăr trebuie să fie la fel pentru oricine indiferent cine judecă şi pe cine judecă. În aceasă privinţă, a fi sofisticaţi prin a începe sa vedem excepţii înseamnă pur şi simplu să eşuăm total. Acesta nu este un standard care se aplică doar la toţi oamenii fără excepţie, dar este un standard de la care nici măcar Dumnezeu nu se abate nici măcar din cauza celui mai mic detaliu, deşi nimeni nu poate contesta ca Dumnezeu are cea mai sofisticată minte din univers. Faptul ca Isus a fost fiul lui Dumnezeu nu l-a determinat pe Dumnezeu sa folosească vreo “promovare afirmativa” faţă de Isus sau să-i creeze vreo favoare şi ca atare Isus s-a născut în condiţiile cele mai umile. Cînd Satana l-a ispitit pe Isus în pustie şi i-a promis să-l facă împărat peste întregul pămînt, Isus a respins oferta ca fiind incompatibilă cu modul lui Dumnezeu de a gîndi. Putem noi, omamenii, să ajungem la acea simplitate de gîndire încît să ne privim unii pe alţii fără absolut nici o discriminare întocmai cum face Dumnezeu? În mod paradoxal, nu numai că putem avea un astfel de mod de a gîndi, dar noi toţi l-am avut în mod natural. Isus a făcut cu o ocazie următoarea declaraţie: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3). Una dintre dificultăţile pe care copiii le au de a înţelege pe adulţi este cînd descopere că adulţi nu înţeleg mereu acelaşi lucru atunci cînd spun ceva. În cele din urmă ei “cresc” prin a se adapta la realitatea lumii fără să realizeze cît s-au distanţat de Dumnezeu. De aceea, “drumurile drepte” sau o “gîndire dreaptă” nu este ceva ce noi trebuie să descoperim; este ceva ce noi trebuie sa recuperam.

 

Aurel Ionica - Majesty.ro