Majesty

(read in english)

Creştinismul a fost perceput de primii creştini ca fiind o experienţă ce îi înzestra cu capacitaţi pe care nu le avusesera mai înainte şi care sînt numite “daruri spirituale.” Unul dintre pasajele în care Pavel le menţionează cu mare satisfacţie este 1 Corinteni 1:4-7:

“Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.”

În timp ce unele daruri aveau valoare practică aşa cum era acela al vindecării, altele presupuneau performanţe intelectuale cum era vorbirea în public atît in limba maternă cît şi în limbi străine. Avînd în vedere că primii creştini veneau din paturile sociale cele mai de jos fără acces la vreo formă de şcolarizare, astfel de performanţe intelectuale sînt denumite “daruri” deoarece erau primite ca urmare a acceptării noii credinţe şi nu ca urmare a unor aptitudini naturale şlefuite printr-un program de instruire sub îndrumarea unui expert. Atît de spectaculoase erau unele realizări ale creştinilor obţinute aproape peste noapte ca urmare a acceptării credinţei creştine încît lipsa lor de aptitudini naturale şi ocazii de instruire păreau fără importanţă.

    Problema succesului şi a fericirii în viaţă a devenit un subiect central de reflecţie filozofică in perioada modernă şi conform cu această înţelegere fericirea si realizările nu sînt posibile decît dacă societatea pune la dispoziţia cetăţenilor anumite privilegii numite “drepturi ale omului.” Ele sînt numite “drepturi” deoarece ele constituie ceea ce societatea trebuie să ofere indivizilor fără ca ei să facă ceva ca să se bucure de ele. Astfel de “drepturi” merg de la libertatea de opinie pînă la a avea un venit asigurat chiar si fără a avea un serviciu sau dreptul de a poseda o armă cu care să te aperi nu numai împotriva altora dar şi a guvernului.

    În timp ce conceptul cu privire la “drepturile omului” s-a dezvoltat în lumea creştină şi creştinii au fost cei mai devotaţi susţinători ai lui, el aparţine unei mentalităţi seculare ce consideră multe dintre învaţăturile lui Isus inacceptabile astăzi. În timp ce “drepturile omului” se referă la lucruri de care cineva are dreptul sa se bucure pentru folos personal, “darurile spirituale” erau primite în mod expres pentru beneficiul altora. Cu alte cuvinte, “satisfactia” pe care creştinii o trăiau consta din satisfacţia pe care ei o simţeau ca urmare a faptului că aveau capacitatea de a aduce satisfactie si bucurie in vieţile altora. Constituia fericirea de a aduce fericire altora.

    Deşi conceptul de “drepturi ale omului” a fost salutat ca fiind unul care urma sa elimine abuzurile împotriva indivizilor în lumea modernă, este bine cunoscut acum că este de fapt o armă pentru a exercita puterea politică şi nu pentru a elimina nedreptăţile. Cel mai cunoscut exemplu este modul in care “campioni” ai drepturilor omului cum ar fi Statele Unite ale Americii si Europa Occidentală acuză alte ţări de încălcări ale drepturilor omului atunci cînd unele ţări opresoare refuză să se conformeze cerintelor lor şi se fac că nu mai văd aceleasi încălcări atunci cînd aceleaşi guverne opresoare cooperează la politici ce aduc profituri tărilor occidentale. Mişcarea “drepturilor civile” a mers mai departe şi a folosit conceptul “drepturilor omului” pentru a acapara puterea politica pentru a impune aşa zisa “affirmative action” sau “actiune de promovare” prin care se conferă privilegii unei categorii sociale în numele “egalităţii.” Ca urmare, cei care nu aparţin categoriei sociale ale căror “drepturi” trebuie “promovate” sînt excluşi de la a avea acces la puterea politică despre care se presupune că este baza succesului şi fericirii. Prin contrast, succesul si fericirea creştină ce sînt bazate pe darurile spirituale sînt la dispoziţia oricui intră într-o relaţie de credinţa cu Dumnezeu prin Isus Hristos şi nu pot fi distruse chiar atunci cînd societatea se întoarce împotriva creştinilor şi-i supune la cea mai cruntă persecuţie.   
    
Aurel Ionica - Majesty.ro

Comments (5)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment