Luptele Doamnelor împotriva Domnului Egiptului

Unul dintre principalele motive pentru care Biblia este considerată depăşită şi ofensatoare pentru gîndirea actuală este că în Biblie puterea aparţine în exclusivitatea bărbaţilor. Puterea constă în capacitatea de a deţine funcţii de conducere şi de a decide pentru alţii. Ca atare bărbaţii s-au facut şefi iar pe femei le-au repartizat la cratiţă să le facă mîncare, să-i giugiulească-n pat, şi să le nască copii, adică băieţi. După feminişti, Biblia-i o frază de bărbaţi inventată ca cu a ei putere să aplece femeile-n jug.

Luptele Doamnelor împotriva Abuzării Doamnelor

Sunt din ce în ce mai puţini cei care mai citesc Biblia şi probabil singurul lucru pe care-l ştiu despre ea cei care nu o mai citesc este că a instituit societatea patriarhală care se află la baza tuturor nedreptăţilor sociale şi în special abuzurile bărbaţilor împotriva femeilor. In ciuda faptului că ar susţie asemenea abuzuri (probabil pentru ca nu a fost scrisă prea bine sau nu a fost cenzurată prea bine de bărbaţi) Biblia recunoaşte că abuzurile sexuale împotriva femeilor aveau loc: “Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o” (Geneza 34:1-2).

Luptele Doamnelor pentru cucerirea Domnului

In conformitate cu noua gindire în inţelegerea Bibliei, această carte a fost scrisă de bărbaţi pentru a promova interesele lor ce constau din dorinţa de dominare a femeilor. Aceasta se poate vedea din faptul ca în această societate patriarhală căsătoria femeilor este decisă de bărbaţi adesea contrar voinţei lor, ca femeile sunt forţate să accepte poligamia pentru a satisface vanitatea bărbaţilor de a avea cit mai multe femei, şi de faptul că copiii preţuiţi şi doriţi sunt băieţii şi niciodată fetele. Ca atare, patriarhii în Biblie nu prea au fete.

Băiatul Patriarhului şi Băiatul Doamnei

Nu ştiu ce biblie citesc “învăţaţii” care ne spun că Dumnezeu totdeauna zice “da şi amin” la tot ce zic bărbaţii că eu in toate Bibliile pe care le-am gasit şi in limbile pe care le citesc nu găsesc ca Dumnezeu a îndrăznit vreodată să contrazică o doamnă. Cind Sara i-a dat-o in braţe pe Agar pentru ca a vrut un copil, nici patriarhul şi nici Dumnezeu nu au îndrăznit să obiecteze iar cind Sara a decis că Ismael trebuie trimis sa moară în pustie cu mama lui pentru ca să nu-i scadă conturile din bancă iar Avraam a început să cîrcotească, Dumnezeu i-a spus să-şi pună fermoar la gură şi să facă aşa cum zice doamna. Atunci cînd Sara l-a vrut pe Ismael, şi Dumnezeu l-a vrut; iar atunci cînd Sara nu l-a mai vrut pe Ismael, nici Dumnezeu nu l-a mai vrut.

Mostenirea lui Sara şi Moştenirea lui Hagar

În conformitate cu gîndirea teologică actuală Biblia este un document politic, adică este produsul unei anumite clase sau categorii socile pentru a-i promova interesele. Ca atare, întrebarea pe care o pun învăţaţii de astăzi cînd studiază un text nu mai este “ce spune textul?” ci “ale cărui interese serveşte textul?” Tipul de societate instituit de această carte este cea in care bărbaţii au puterea în sensul că ei iau toate deciziile iar femeile se află pe o poziţie subordonată în sensul ca nu numai că nu pot niciodată decide pentru barbaţi dar nu pot decide nici măcar pentru ele însele. Acest tip de societate este cunoscut ca societate “patriarhală” deoarece bărbatul sau “patriarhul” are cuvîntul hotărîtor. Societatea occidentală a moştenit acest tip de societate deoarece oamenii în mod naiv au luat povestirile despre patriarhi din Biblie ca fiind tipul de societate inteţionat de Dumnezeu dar atît bărbaţii cît şi femeile educate astăzi au depăşi acest stadiu de naivitate. Femeile astăzi vor să decidă pntru bărbaţi deoarece a venit timpul să stăpînească în loc să fie stăpînite. Ele acum îşi cunoasc interesele şi nu mai pot fi atît de prea-plecate ca soţiile patriarhilor.

Bunicii după tată au murit înainte ca să mă fi născut aşa ca nu mi-am cunoscut decît bnicii după mamă cu care de altfel am şi crescut. Bunicul era un pasionat citior al Bibliei de care nu se despărţea nici măcar cînd se ducea la cîmp în timp ce bunica era bunătatea întruchipată dar care niciodată nu citea nimic deoarece era analfabetă. Cu cîteva ocazii l-am auzit pe bunicul ridicîndu-şi capul din Biblie pentru a-i citi bunicii un pasaj în care Sara i se adresa lui Avraam cu “domnul meu” şi făcîndu-i sugestia că aşa ar trebui să i se adreseze şi ea lui. Bunica era o femeie foarte răbdădoare şi tăcută dar aceasta a fost una dintre puţinele ocazii cînd am auzit-o explodînd: “Domnitear să te domnească, eu altă treabă nu am decît să te domnesc pe tine, nu vei cîtă treabă am eu?!” Bunicul era un om mereu încruntat dar nu l-am auzit vreodată ţipînd la cineva sau măcar să ridice tonul la bunica, fără să mai vorbim de alte abuzuri, aşa că singura lui reacţie era să-şi bage din nou capul în Biblie şi să se delecteze cu lectura. Deşi bunicul se considera o autoritate întrucit amintea tuturor (şi în special nouă, copiilor) ce spune Biblia, această cerere nu venea din dorinţa lui ca să fie “domn.” In conformitate cu înţelegerea lui, dacă Sara i s-a adresat lui Avraam cu “domnul meu,” aceasta este ceea ce Dumnezeu prin Biblie aşteaptă de la orice soţie inclusiv a lui şi ca atare asta este ceea ce ea trebuie să facă orice soţie indiferent dacă soţului îi place sau nu.