Sambata 
Mereu m-am intrebat de ce evreii ortodocsi sau perciunatii, asa cum sunt alintati de catre rudele lor mai putin evlavioase, poarta acea linie de vestimentatie de tip yin si yang adica acea combinatie stridenta de alb cu negru si in care griul ar putea fi compromisul maxim acceptabil. De obicei nu exista alte nuante ci doar cele doua culori ale extremelor, care parca ar vrea sa transmita un mesaj privitorilor de rand. Cu alte cuvinte, ori e alba ori e neagra sau in varianta mioritica, laie sau balaie. Tot ce este mai colorat de atat vine de la diavolul… Deja este o platitudine afirmatia ca vestimetatia exprima o conceptie de viata, dar care cu toata rezistenta noastra la schimbare infirma totusi proverbul: “Nu haina il face pe om”. Nu il face dar il traduce, si asta gratuit pe limba celor din jur si fara conditii absurde de copyright, asa ca oricine poate sa interpreteze dupa cum il taie pe el ratiunea, cam ce fel de om trebuie sa fie acesta.
Cam ce fel de oameni sunt evreii acestia, ma intreb si eu ori de cate ori ii observ prin anumite suburbii ale Londrei, misunand pe strazi cu pasi repezi si leganati, incercand parca sa dezlege marea contradicitie a vietii si a mortii, atunci cand palizi, ganditori si absenti se strecoara prin acest compromis numit civilizatie doar pentru a ajunge iarasi de unde au plecat acum 2000 de ani, adica tara promisa, singurul perimetru unde se simt in siguranta si acasa. Nu ma refer la Israel ci doar la un spatiu vital, un petec de cartier adaptat special pentru supraviatuirea lor si care este caracteristic oriunde in lumea aceasta: enclava. Seamana cu o insula, un fel de perimetru al neprihanirii, un complex rezidential cu circuit inchis unde doar membrii cu o cartela teologica valida si cu o conformare totala fata de codul sfinteniei au acces. Aici locuiesc sfintii zugraviti in alb si negru care isi duc pana la capat mantuirea cu frica si cutremur intr-o forma non-violenta, liber impusa de sharie iudaica. Cu alte cuvinte, hainele cele vechi ale evreilor exprima in cea mai plastica si bitonala forma conceptia lor religioasa. Viata este impartita precis in zone albe, zone negre iar atunci cand situatiile devin extrem de complexe, albul se uneste cu negrul intr-o apoteoza inevitabila pentru a degenera intr-un gri de toata frumusetea, gri cu valoare de exceptie care te scoate din incurcatura si te plaseaza iarasi in echilibrul maniheist al vietii.
Toata existenta unui evreu fundamentalist graviteaza intre ceea ce este permis, albul si ceea ce este complet interzis, adica negrul. Nu exista alte nuante iar viata trebuie reglementata de reguli si mecanisme de evitare a pacatului sau necuratiei. Respectand aceste prevederi ai sansa sa te conservi in zona de siguranta unde beneficiezi de binecuvantarea stramoseasca. Necesitatea unei enclave a neprihanirii unde sa poti evita cu succes contactul cu pacatul si necuratia a condus la aparitia produselor kosher, a vestimentatiei speciale purtatoare de virtute, a business-urilor intre membrii care vorbesc aceiasi limba guturala a afacerilor lui Itzik si Strul, a refuzului de a conduce autoturisme fabricate in Deutchland, a purtarii perucilor la doamnele evreice din categoria religioaselor de toate zilele, a scolilor ultra religioase si a dispretului pentru oricare alta forma de religie alternativa. Adica exclusiv ALB si NEGRU! Bine, bine dar ce legatura au toate aceste cu noi? Aparent niciuna dar in esenta o prea mare si stanjenitoare legatura. Dar despre fratii Yin si Yang, data viitoare
Sorin Petrof - Majesty.ro
