Majesty

In ultima vreme se tot profileaza la orizontul echatologiei noastre un nou tip de vestitor al Evangheliei. A apus vremea vorbitorilor dogmatici si cuminti care “terminîndu-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor”… Apare tipul revolutionarului ascet si dezinteresat care declara razboiul sfant si criza profana, vede conspiratii si seamana deznadejde, adulmeca duminica si adora persecutia. Transforma miracolul in fapt cotidian, rasul in plans si plansul in disperare, demonizeaza lumea si idealizeaza enclava, masoara timpul si scurteaza vremea. Ii scoate ochiul diavolului pentru ca este suspect de verde si declara munca patriotica decupata din rai. Inchide si deschide poarta imparatiei pe criterii strict culinare, vestimentare, muzicale sau literare si culpabilizeaza pe toti cei angajati full time pe tarlaua Babilonului si care nu mai inteleg nimic din desartaciunea maculaturii salariului lor lunar.

 

Aceasta icoana evlavioasa care se pretinde autentica in viata reala, cu privire scrutatore, frunte libera si carticica rosie este noul simbol al luptei de clasa, religioasa si militanta, angrenata in plina revolutie echatologica, in care toti cei care continua sa traiasca mai departe in second life vor trebui sa plateasca scump pretul huzurelii lor: ori se vor inrola in batalioanele sfarsitului ori vor pieri ca tradatori in viitoarea scufundare…

 

Toate revolutiile incep cu o carticica si cu o intrebare fundamentala, “Ce-i de facut?” Marca distinctiva a noi revolutii culturale este aceiasi carticica rosie. Nu e obligatoriu sa fie rosul tipografic dar este inevitabil rosul mistico-fantastic. E vorba de manualul revolutionarului grabit si necajit, care are nevoie de ghid in jungla de nedescris in care se ascunde. Carticica-ti spune totul in toate: mancare, bautura, muzica, literatura, vestimentatie, educatie, viitor, familie, cariera, finante. Este noul oracol portabil, in care doar daca esti razvratit nu ai cum sa nu afli raspunsuri precise la probleme si mai exacte ale vietii. Asa ca nu mai e cazul sa gandesti, sa intrebi, sa comentezi, sa te lamentezi, ingrijorezi sau indoiesti. Nici nu mai e timp de asa ceva ci doar de reactia soldatului perfect: “Yes, sir! No, sir!”

 

Paradoxul este ca la inceput cartica n-a fost rosie si nici nu si-a propus vreodata sa fie asa. A fost doar o serie de sfaturi bune si relevenate pentru cei care nu intelegeau Cartea. Insa aici este geniul revolutionarului sacerdot, ca printr-o transubstantatiune mistico-ideologica poate sa tranforme orice carticica buna de citit intr-una rosie de urmat! Iar dupa savarsirea minunii cu metamorfoza culorilor, toate celelalte elemente ale vietii se vor imparti in sfarsit, obligatoriu si inevitabil, in alb si negru.

 

Dar despre povestea lui alb si negru data viitoare. Pana atunci aveti grija la culori si la cei care vor sa ne ia Cartea in numele unui manual rosu. Intrebati-l pe Mao daca nu ma credeti pe mine. Revolutionarii stiu de ce!

Sorin Petrof - Majesty.ro