Inventatorii de produse electrocasnice au fost loviti si ei de fiorul mistico-religios atunci cand in zelul lor misionar de a converti cat mai multe unitati in cat mai multe camine, i-a inclus in casele de pe urma si pe evreii ultraordodocsi care nu pot incalzi mancarea in Sabat din motive stanjenitor de evlavioase. Si cum cei de KitchenAid (o subsidiara a Whirlpool Corporation) inca din 1994 au fost miscati de sentimente de fraternitate fata de subnutritii din ziua a saptea, au inventat in acest sens cuptorul minune care lucreaza in Sabat pentru binele lor vremelnic si asta fara ca ei sa-si dea seama. Ceva de genul, sa nu stie evreul ce face cuptorul. Asta se aplica doar in Sabat pentru ca in ziua pregatirii el stie foarte exact cum sa-l programeze in asa fel incat in ziua a saptea sa nu mai stie nimic din ce face cuptorul.

Aceeasi tendinta de rabinizare a stilului de viata religios o regasesti intr-o forma moderna si contextualizata si in cercurile si bisericile crestine, unde necesitatea formarii unui spatiu vital propice neprihanirii si sfinteniei devine un imperativ de forta majora. Teama ca nu cumva sa devenim lumesti sau necurati ne impinge deseori la inventarierea unor reguli si prescriptii, care aplicate in cantitati farmaceutice, pentru fiecare simptom real sau imaginar, sa ne ofere imunitate totala fata de virusii si bacteriile morale ale acestei lumi. Crearea unui spatiu aseptic religios a fost visul fiecarui fundamentalist crestin incepand de la Simion Stalpnicul si pana la propovaduitorii insipidului de azi imbracati invariabil in alb si negru, sau in oricare alte culoare, una mai cenusie ca alta. Rosul nu este permis sub nicio forma, nici macar in cantitati moderate    si precis decupate, deoarece te-ar putea imbia la pacat. Adica, mai bine sa intri incolor in imparatie decat sa arzi ca papagalul in iad!

Mereu m-am intrebat de ce evreii ortodocsi sau perciunatii, asa cum sunt alintati de catre rudele lor mai putin evlavioase, poarta acea linie de vestimentatie de tip yin si yang adica acea combinatie stridenta de alb cu negru si in care griul ar putea fi compromisul maxim acceptabil. De obicei nu exista alte nuante ci doar cele doua culori ale extremelor, care parca ar vrea sa transmita un mesaj privitorilor de rand. Cu alte cuvinte, ori e alba ori e neagra sau in varianta mioritica, laie sau balaie. Tot ce este mai colorat de atat vine de la diavolul… Deja este o platitudine afirmatia ca vestimetatia exprima o conceptie de viata, dar care cu toata rezistenta noastra la schimbare infirma totusi proverbul: “Nu haina il face pe om”. Nu il face dar il traduce, si asta gratuit pe limba celor din jur si fara conditii absurde de copyright, asa ca oricine poate sa interpreteze dupa cum il taie pe el ratiunea, cam ce fel de om trebuie sa fie acesta.