Majesty

În 1988 se forma  o nouă trupă  pop-dance „Milly Vanily”. În 1990 cei doi membri ai formaţiei primeau premiul Grammy. Vânduseră 14 milioane de albume. La puţin timp premiul este revocat. Vocile vândute nu erau ale membrilor trupei ci ale altor cântăreţi anonimi, însă foarte talentaţi.
La 10 ani de la incident Pilatus este găsit mort în compania drogurilor, după ieşirea din închisoare.
De ce preferă, de ce practică oamenii playback-ul?

Poate fiindcă nu avem argumente pentru originalitate; ne este frică să riscăm; s-au înmulţit complexele sub false standarde impuse de mass-media; nu vrem să pierdem cotaţia la bursa evaluărilor grăbite ale contemporanilor.
Modelul playback se practică nu doar în muzică, ci în cuvinte, în expresii, jargon (nu mai vorbesc eu ci mă exprim cu ajutorul limbajului fabricat în „studioul chat”). Nu mă îmbrac potrivit cu particularităţile mele, potrivit confortului meu ci potrivit cu modelele promovate în târg. Nu-mi mai permit idei personale, opinii, trec totul prin filtrul accepţiunii celorlalţi şi ajung să nu mai spun nimic. Ce dacă? Măcar nu voi fi blamat, deşi voi fi mereu  un personaj şters, comun.

Dacă aş fi original, dacă aş fi eu , ar exista riscul de a-mi pierde foarte mulţi prieteni (da oare nu-i mai bine cu puţini şi autentici, neschimbători?). Risc să fiu vulnerabil, să mă vadă şi alţii cu imperfecţiuni (dar nu-i mai bun un palmares în care am şi câteva eşecuri dar am propriile realizări, nu numai reuşitele altora?). Dacă sunt eu voi fi mai puţin vandabil, mai ieftin( însă nu-i aşa că pot fi o surpriză plăcută pentru cineva care mă cumpără ieftin şi se trezeşte că valorez mult mai mult ,decât să par scump şi să dezamăgesc?
Nefericită filozofie, să prelucrez fiecare brumă de personalitate în laboratorul prefăcătoriei, al ezitărilor şi al oportunismului.

Întrebări :
Oare nu m-am săturat să tot cânt numai partiturile altora? Dar partitura mea?
De ce să tot mimez texte şi experienţe netrăite, impersonale? Povestea mea va fi vreodată pusă în scenă?
Până când voi vorbi în jargon străin fără a avea  cuvinte personale, rugăciuni proprii?
Cât mă mai tund, mă îmbrac, păşesc, ascult, vorbesc, după standardele altora?
Voi avea curajul să fiu eu vreodată? Eu, acela pe care l-a făcut Dumnezeu pentru a fi unic?

Daniel Chirileanu - Majesty.ro

Comments (10)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment