Miercuri Oi fi nebun ori babalâc, dar mi-e dor de secolele când, fără discoteci şi internet, visam la oare mi-ar răspunde? Oare m-a observat? I-am plăcut? Aş putea să-i scriu?
Mi-e dor de iernile în care, doar în vacanţă(când unii tăiau porcul) vedeam pete de sânge, în rest era totul alb. Vreme când oamenii nu se tăiau între ei, şi dacă se tăiau era o mare nenorocire; nu scria nicăieri, nu se dădea la televizor, aşa de mare era grozăvia. Nu am auzit pe-atunci decât de un viol, nebunii nu ştiau că s-ar putea.
Mi-e dor de trenurile jerpelite şi ticsite de lume. Măcar trăia cineva pe atunci. Şi încă mai visez că odată, din cauza şcolii şi a unui profesor îndungat, mai cumpăram cu 10 lei vreo 4 cărţi, şi, plătite fiind, le citeam. Nu se găseau referate pe bloguri, iar dascălii nu o făceau pe tăntălăii când citeau compuneri.
Şi (vorba unei vaci deştepte de la tv.) mai m-am gândit de-o vreme, la nesimţire. Cumplit de nesimţiţi am mai ajuns.
E accident, însă ne preocupă doar de ce şi cât va fi blocată şoseaua. E un sărac( da numai unul?) nici nu-l mai vedem. Plânge o femeie lovită, trădată, datoare, nu aud, nu văd, nu simt. Se sinucid bărbaţi disperaţi de necurajul de-a vorbi ori sub poveri neştiute, nu am cuvinte, nu mă prind, nu înţeleg şi tac.
Zi de zi: topoare şi sânge pe ziduri, pe ecrane, descarcerări şi alcool, viol şi psihologi frustraţi, crimă şi Magde, suicid şi OTVeuri, minciuni şi analişti, grotesc şi realizatori analfabeţi, mizerii.
Dar eu. Ce fac? Mă uit şi le dau nas rataţilor cu tupeu: ascult afoni spoiţi în laborator; citesc pozele din ziarele unor fără de şcoală, cobor în cloaca celor ce degustă eşecuri, descriu complexe şi frustrări(în care au murit demult).
Nu mai simt nici dacă-i rece apa. Care apă?
Nu mai ştiu dacă să spun că mai iubesc; nu oi părea desuet?
Să mai scriu poezii? Să mai citesc Coelho, sau Isaia, ori Habacuc?
Să mai simt emoţii, dezgust, durere, plăcere, nesiguranţă, groază? Ori să mă cufund în lehamite?
Îmi vine în minte o întrebare a Evangheliei: dar când va veni(El) va găsi credinţă pe pământ?
Şi dacă vine, voi simţi ?
Daniel Chirileanu - Majesty.ro
written by Camelia, 11 februarie, 2009
-
- +1
-
-
written by Alexa Plescan, 11 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by monica clipa, 11 februarie, 2009
De la grotesc la sublim e tot atat de mult ca de la adevar, la minciuna,sau nu-i decat un pas...al nesimtirii. A nesimtirii consimtite, nicidecum impuse.Iar aceasta se poarta,ne face populari!..E chiar profitabil sa-i atribuim caracter "sacru".Credem in nesimtire,apelam la ea,depindem de ea! Si cine oare ,ar mai avea "nebunia bunului simt" sa ne atraga atentia ,ca de fapt ne-am "mutat" (tot pe nesimtite) credinta de la Stapan la
....stapanit..?!
Si daca ar face-o ,vom lua aminte?..
-
- +0
-
-
written by huibanionut, 12 februarie, 2009
-
- -1
-
-
written by D Chirileanu, 12 februarie, 2009
Cu stima.
-
- -1
-
-
written by D Chirileanu, 12 februarie, 2009
Asadar, voi raspunde in doua variante:
daca e de bine, atunci iti spun ca ma primit de la un prieten un set d ecinci volume ale lui Coelho. Am citit o parte. Mie mi-a placut(ce am citit).
daca -i de rau, atunci zic asa: Cine citeste sa inteleaga!
multamita dara?
-
- -1
-
-
written by D Chirileanu, 12 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by Stavros, 12 februarie, 2009
Buna treaba! Tine-o tot asa. Mi-au placut mult gandurile...
-
- +0
-
-
written by Kristhine, 12 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by Danaila Dana, 13 februarie, 2009
Cu aceleasi doruri ca si tine, Dana Danaila.
-
- +0
-
-
written by rosu ciprian, 17 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by Afrodita, 28 februarie, 2009
-
- +0
-
-
