Majesty

Teoria paşilor mărunţi

Scor final 0-3 între „Dacă aş fi” şi” pentru că sunt”

Mereu motivăm lipsa de implicare,atitudinea, indiferenţa ori detaşarea noastră cu scuza: „dacă aş fi”. Când trecem pe şosea ne spunem: dacă aş fi ministrul transporturilor aş asfalta, când stăm la rând în faţa unui cabinet stomatologic ne spunem: dacă aş fi medic nu ar sta oamenii atât de mult , aş fi mai organizat;  când sunt elev îmi spun: dacă aş fi profesor orele ar fi mult mai interesante şi aş fi  mai pasionat, aş fi mai înţelegător. Sau, în relaţia cu cineva zic: dacă aş fi sigur că mă iubeşte aş fi şi eu fidel şi mai implicat în relaţie; când sunt necăsătorit îmi spun că dacă aş fi …

Şi mereu ne raportăm la ipostaze imposibile. Acest dacă aş fi , este justificarea pentru lipsa de atitudine sau pentru multe gesturi incorecte. De foarte puţine ori auzim printre gânduri refrenul. De obicei ne spunem aşa atunci când statutul nu ne permite o abatere de la normele sociale conforme cu statutul pe care îl avem. Eu cred că mult mai interesant ar fi şi mult diferit ar sta lucrurile dacă aş porni, dintr-un sens mai constructiv al acestui meci. Ce ar fi dacă mi-aş spune pentru că sunt un vecin bun nu voi trata cu lipsă de consideraţie curăţenia , efortul de amenajare al celor  din blocul meu, de pe scara mea; pentru că sunt un om binecuvântat cu inteligenţă voi folosi inteligenţa mea constructiv, voi oferi celorlalţi câte un mugur din gândurile mele, prin care să le  înseninez rostul; pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu, voi fi senin, voi exprima fericirea pe care o simt, de care sunt        îndreptăţit;  pentru că am ceva  mai mult, indiferent ce, voi împărţi cu cineva care nu are; pentru că pot,  nu voi abuza de puterea mea, mă voi abţine, mă voi stăpâni. Cât de diferit ar asta lucrurile dacă aş vedea meciul dinspre poarta mea şi nu dinspre poarta adversarilor. În fond, am posibilitatea , şi pe mine mă interesează să pot folosi oportunităţile. Ştiu din Biblie nişte oameni care au pornit mereu de la premisa „pentru că sunt”. Spre exemplu Iosif; ar fi putut să înşele , să profite, să decapiteze pe fraţii lui trădători, dar pentru că era, ceea ce ştia că este, şi-a spus de fiecare dată: „cum aş putea să fac un asemenea rău” când eu ştiu cine sunt? Se poate vorbi despre iniţiativă, de, pro-activitate,de a nu aştepta iniţiativele altora ci a materializa iniţiativele proprii.

Prin urmare meciul poate fi tranşat în favoarea a ceea ce suntem, nu în favoarea a ceea ce am putea sau niciodată nu vom fi. Nu ne ajută cu nimic să păstrăm resursele pentru un meci pe care nu-l vom juca niciodată. Pentru a ajunge într-o etapă superioară , la alte condiţii de joc, la ceva diferit de bătăliile mărunte pe care trebuie să le câştigăm, pe care le întâlnim, trebuie să abordăm viaţa cu statutul pe care îl avem acum. Numai aşa vom putea fi câştigători.

Daniel Chirileanu - Majesty.ro

Comments (2)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment