Primul meu laptop a fost un IBM cu memorie de 40 Mb și 4 RAM. Dischetele erau de 1,3 mb și ZIP-urile erau o superminune. Interesant este că încăpea tot ce aveam nevoie.
Tot pe acea vreme dacă plecai în vacanță ori la nuntă, un film de 24 de poziții era arhi suficient pentru amintiri.
A trecut vremea și memoriile obișnuite sunt de un tera, telefoanele au fotocameră de mulți megapixeli și memorie de zeci de Gbytes. Atunci cântăreai foarte mult din ce unghi și ce fotografiezi: alegeai foarte atent ce stochezi și ce stergi. Posibilitățile, practic nelimitate, de acum, generează un soi de dispreț, o devalorizare totală a tot ce ne înconjoară. Avem impresia că totul poate fi împachetat și stocat pe un stick. Mii de fotografii, din lipsă de timp neselectate și necategorisite, deci aruncate. Tera de muzică, hard discuri pline, ”date jos de pe net”, amalgam stilistic, valoric, imposibil de diferențiat și savurat.
Apucătura disprețului și risipei nu se manifestă doar în universul digital, ci a devenit comportament cotidian în lumea reală. Dacă televizorul ne vinde sute de posibile amante, de ce să nu renunțăm foarte lesne la partenera legală. Dacă internetul e plin de oferte (de la slujbe religioase până la orice tip de informații) de ce să nu tratăm totul cu ignoranță și suprasaturație!
Am devenit peste noapte atât de potențial-bogați că, deși în realitate avem la fel de puțin, ne comportăm ca niște belferi care își permit să aplice ”delete” la orice: relații, gânduri, bunuri, ocazii, sentimente, valori, Dumnezeu.
Pe măsură ce unitățile de măsură evoluează de la Kilobytes la Terabytes, valoarea lucrurilor scade. În timp de inventăm unități noi de măsură(inimaginabile) micșorăm universul la dimensiuni de gadget, superportabil și cât mai priceput în multe domenii. Ne înconjurăm de instrumente și obiecte multifuncționale. Ajungem să credem că noi suntem buni la toate, că trebuie să fim buni la orice și detestăm simplitatea, naturalețea, nesofisticăria și limpezimea.
Putem retușa fotografii, putem corecta scrisori, putem stoca pentru niciodată sms-uri și emailuri.
O lume care pe măsură ce se tot extinde devine din ce în ce mai mică. Super market, super avioane, super case, și mini cooper, mini vacanțe, mini caracter, mini... Un univers din ce în ce mai minuscul.
Lumea aceasta va dispărea tocmai în grandoarea pe care o tot construiește.
Dar oamenii mari, lucrurile mărețe, minunile, eroii, iubirea, Dumnezeu, nu se supun legii digitale.
Daniel Chirileanu - Majesty.ro


Miercuri 








