Majesty

Nu ştiu dacă şi tu ai un frate mai mare, cum este fratele meu. Care îşi trece zilele întrebându-se dacă mi-e bine, care măsoară şi pune de-o parte lucruri, care sună, care întreabă şi care simte din necuvinte, dacă mi-e bine sau mi-e greu, dacă sunt acasă ori pe drum, dacă am obosit sau dacă s-au ascuns izvoarele. Fratele meu mai mare, cu cine să-L asemăn? El este cineva care parcă niciodată n-a aşteptat şi nici n-a cerut nimic; care parcă îşi face prieteni ca să am şi eu; care se consumă păstrând relaţii pentru că e posibil ca vreodată eu să am nevoie. Fratele meu mai mare, acela care nu doar seamănă cu tatăl meu ci, într-un fel, poartă povara lui. El care deşi îi era greu îşi imagina că nouă ne este şi mai şi.

Dacă mie sau fraţilor mei mi s-ar propti cărarea sunt sigur că ar fi în cele câteva secunde posibile acolo. Din cauza lui răul n-a avut cum să mă învingă ,din cauza lui nopţile nu ne găsesc peste tot. Fără nici un fel de poezie, aşa este el, fratele meu mai mare. Ar roşi dacă i-aş spune lui aceste cuvinte, poate nici nu le-ar crede, poate m-ar dojeni. Adevărul este însă că datorită lui mintea şi sufletul meu acceptă mai uşor şi crede că dacă un om poate fi aşa, cu atât mai mult El, care este pentru toţi nu doar Dumnezeu ci Frate mai mare.
Pentru că nu m-am întâlnit faţă către faţă cu Dumnezeu, pentru că icoana Lui atârnă de închipuirile mele, de vise , de culori  încă nezidite , imaginea fratelui meu m-ajută să-L simt. Nu ştiu dacă şi tu ai un frate mai mare. Nu ştiu dacă seamănă întrucâtva cu fratele meu, ceea ce ştiu este că oricare dintre noi ar putea fi pentru un altul fratele mai mare. Fratele acela care nu aduce în nici un fel cu omul din pilda risipitorului; fratele acela care se bucură pentru că nici nu ai plecat; care plânge când numai ţi-a trecut prin gând, care vine cu tine cu singurul gând că împreună veţi găsi mai uşor drumul întoarcerii. Oricare dintre noi am putea fi fratele mai mare. Oricare dintre noi ar putea păstra legături cu Dumnezeu şi cu oamenii. Legături pe care să le ofere cadou fraţilor săi. Şi eu trag nădejde că într-o zi voi fi pentru cineva fratele mai mare; că voi jertfi, că voi simţi şi că voi fi acolo. Am crezut multă vreme că Dumnezeu are nevoie întâi de bani şi de Biblii. Am crezut că vrea videoproiectoare, microbuse invitaţii. Mi s-a părut că nevoia Lui este de mochetă, de rigips şi de marmură, dar azi, după ce i le-am dat pe toate, din tristeţea lacrimilor Lui am priceput că ceea ce vrea Dumnezeu de la mine este să mă facă să accept să fiu fratele mai mare. Să fiu din acea specie de oameni care nu se gândesc numai la ei ci se roagă parcă mai întâi pentru binele altora, care nu-şi iau vacanţă, care nu te abandonează, care s-ar da pentru tine, care îţi stă alături la bucuria nunţii, la noaptea durerii, care are curajul să te întrebe de bine la miez de noapte, care te-a adoptat pentru totdeauna şi care împreună cu Dumnezeu îşi asumă pe cei mai mici ca paternitate. Ar putea fi ceva mai frumos de făcut pentru Dumnezeu? Ar putea fi ceva mai greu?

Daniel Chirileanu - Majesty.ro

Comments (3)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment