Majesty

Periodic se lansează pe planetă diverse trenduri. Cândva era la modă să fii într-o „frăţie”, apoi să faci parte dintr-o religie ciudată sau rară gen „scientologică”. A fost la modă să aperi câinii ,să  militezi pentru libertate, să aperi drepturile negrilor sau ale femeii. Deşi mai nimic nu s-a apărat sau obţinut, deşi aproape totul e la fel, moda a adus alte propuneri pentru doritorii de spectacol. Azi, dar parcă dintotdeauna, cei ce vor să „conteze”, să fie fotografiaţi, au două domenii predilecte. Salvarea planetei şi salvarea copiilor.
Vezi simandicoase purtătoare de cizme roz plantând din limuzină un copac al căror nume nici nu-l ştiu; te scârbesc falsele mesaje de compasiune ale unor foste vedete ce strâng în braţele spoite cu dezinfectant, câte un copil din ţări africane.

Citeşti cu greaţă despre răsunătoare adopţii de către moştenitoare de miliardari a unor prunci  din văile Saharei.
De ce atâta spectacol şi tam-tam? Nici nu-i nevoie de răspuns. De ce atâta cerneală şi gigabiţi pentru aşa de mizere prefăcătorii?   Din incapacitatea celor ce scriu, a celor ce arată; pentru că ei nu sunt capabili de ceva mai înalt. Oamenii mici consideră enorme faptele mici şi strălucitoare. Dar noi, cei ce consumăm, cei pe care ne vor măscăricii  drept spectatori, înţelegem jocul?
Realizăm că nu-i doar ipocrizie ci e un lucru sadic? Pentru că altfel cum să fie când nu mai priveşti în ochi nici măcar un cerşetor dacă e în afara filmărilor, dar salvezi Africa şi plozii de acolo.

Hei, “impresionistule” cu ce ţi-au greşit copiii încât le batjocoreşti speranţele din ochii neprihăniţi? Prin ce te-au deranjat copacii, de-I faci părtaşi la ipocrit spectacol?
Aştept moda cu sărut-mana mamă!; cu să nu ştie stânga ce face dreapta; cu vorbe bune fără microfon, cu gesturi de generozitate fără operatori, cu plivit de buruieni din propria ogradă şi cu rugăciuni în gând ori în odăiţa încuiată.
Visez la ziua când planeta va scăpa de toţi „salvatorii” ei şi când copiii nu vor mai primi bomboane otrăvite pentru a suporta săruturi prefăcute şi dispreţul din privirile UNICEF, ONU, NATO, cruci de toate culorile, adopţii de la toate „madonele” şi „angelinele” şi „zânele” pământului.
Tare mă provoacă limba să le spun: du-te acasă femeie sau omule şi iubeşte-ţi pruncul flămând de atenţia ta aglomerată! Mergi la uscăturile din vila ta şi înlocuieşte pentru o zi slugile care adună gunoiul după tine! Coboară din televizor şi joacă-te un ceas în prundul sărăciei celor de pe scara blocului tău sau de după gardul rezidenţei tale!Vezi că din gunoiul tău trăieşte toată uliţa, fii generos!
SALVATORUL nu eşti tu! Salvatorul este El care atingea creştetul copiilor cu vindecătoare înfiere; El care a făcut din drepturile femeilor, atitudine nu declaraţii; El, care sufere şi pentru vrăbii şi pentru crinii de pe câmp. Salvatorul este Cel fără operatori particulari pe urmă, Cel ce nu face parte din reality showuri.
Pentru El a fost mereu la modă izbăvirea noastră.

Daniel Chirileanu - Majesty.ro