Majesty

Mi-e dor de pozele alb-negru, de tablourile colorate manual, de alviţă, de iarmaroc, …
Pentru mine ,şi mai bătrâni ca mine, acestea sunt motiv de nostalgie. Pentru cei mai de azi trăitori  sunt istorie, muzeu, relicve.
Banca de la poartă s-a transformat în „mess” porecla de altădată a devenit auto-aplicatul „nickname”; oracolul, de la sfârşit de clasa a VIII a, a devenit „hi5”; locurile tipărite în imagini  pixelate din geografia de a VI a, pot fi văzute acum cu „google earth”.

Istorii, biografii, tradiţii, minuni ale lumii se derulează pe „descovery channel” ori „national geografic”. Parfumul de la Paris vine  prin curier până acasă la tine; cărţile lui Shakespeare sunt traduse , poţi citi legende incaşe, poezie mongolă şi poţi asculta muzica vikingilor pe telefonul mobil.

Foarte grăbit o generaţie se transformă în epocă  şi cât ai clipi devine istorie.
Nostalgia poate fi o ancoră care ţine în captivitate la poarta unui drum imposibil. Frumuseţea  din trecut e ca ridurile unei bătrâne care nu mai foloseşte oglinda ci se uită în tabloul de acum 70 de ani.

„Dumnezeu face orice lucru frumos la vremea lui”.
Argintul de pe tâmplele mamei mele e superb, are în el frumuseţea caldă a toamnei şi bunătatea, care a fost mereu acolo. Într-un fel eu sunt oglinda ei. Florile de azi încă au miros, dacă le cobor din „Adobe” şi le ofer într-un buchet real iubitei mele. Poezia miroase încă a gânduri, a taină, a unicitate. Trebuie doar să aştern privirea peste ea, trebuie să o dedic cu preţuire.
„Hi” de azi este la fel de special ca „sărumâna” din veacul trecut, dacă poartă în el respectul.  Poate exista un soi de frumuseţe şi într-un „naşapa” sau „beton” dacă e compus din simţul umorului şi nu din mârlănie.
Pot fi frumoşi nişte pantaloni cu fundul lăsat, dacă nu put şi nu sunt pe posteriorul vreunui matur cu apucături de adolescent întârziat.

Eu cred că încă există frumuseţe la ceilalţi, dacă suflu cu bunăvoinţă filtrele nostalgiei sau ale idealismului. Există frumuseţe la mine, dacă mă dăruiesc celorlalţi cu bun simţ, cu auto-preţuire, cu bucuria conştienţei că Făcătorul meu m-a proiectat să transform în ceva important, special, fiecare clipă.

 

Daniel Chirileanu - Majesty.ro