Miercuri Mă-ntorceam acasă, şi, cum veneam dinspre apus, noaptea fusese doar de patru ceasuri. Prin hubloul avionului priveam înmărmurit cum orizontul s-a luminat dintr-odată şi în burta întunecată a păsării cu care zburam pătrundea dimineaţa. Ziua se aşternuse deasupra norilor, dar jos, printr-o fereastră din nori, vedeam bezna şi în beznă un mic orăşel în care ardeau încă luminile aprinse de cu seară. Cei de acolo nici nu aveau habar că noaptea trecuse, că se făcuse dimineaţă. Interesant simţământ am avut; eu eram orbit de atâta lumină, de strălucirea cu care soarele potopea orizontul iar jos încă era stăpân întunericul. Oamenii încă dormeau sau cel puţin se comportau ca şi când ar fi fost noapte.
Am avut atunci revelaţia unei chestiuni universale; am văzut adunată în această întâmplare situaţia planetei mele; în cer , conform nerăbdării îngerilor, potrivit planului lui Dumnezeu, în concordanţă cu zicerile Sfintei Scripturi, acolo, în cer este deja dimineaţă, se ştie că noaptea a trecut. Aici însă , sub mantia atâtor secole de aşteptare, prin ceaţa nelimpezitelor filosofii, potrivit cu ştiinţa noastră, potrivit cu aşteptarea noastră, în conformitate cu gândurile noastre încă e noapte. Pentru noi nu contează că Dumnezeu e gata să inaugureze Împărăţia fără de sfârşit, pentru noi calendarul pe care El şi l-a făcut şi îl împlineşte parcă nu are importanţă. Noi încă avem becurile aprinse, de ca şi cum am reuşi să oprim răsăritul soarelui cu lămpile noastre. Noi încă dormim peste decizii neluate, ascundem de ochii celorlalţi realitatea, ca şi cum realitatea ar ţine de vrerile mele. Lecţia zborului meu se reduce la un singur lucru; noaptea a trecut, iar eu încă mai bâjbâi. A venit libertatea dar eu mă auto încarcerez. Se poate trăi fericit şi limpede, dar decizia mea este că nu. Nu-i important ce se poate, ci important este ceea ce eu decid că se poate. Nu-i importantă lumina , importantă este noaptea peste care am impresia că eu sunt stăpân. Lumina a venit, iar inima mea habar nu are. Suferinţei i s-a găsit leacul, dar eu îl refuz. Războiul şi-a pierdut motivaţia, mobilul, justificarea, dar eu îl duc mai departe; răzvrătirea nu mai are subiect, însă eu o prefer.
Ce poate fi mai tragic decât să existe mâncarea şi eu să mor de foame; să-mi fie aproape dragostea şi prietenia ,iar eu să mor părăsit. Situaţia noastră este ca în acea glumă pe care am văzut-o pe pagina unei reviste cu benzi desenate, revista „cutezătorii”. Nişte puşti, ca să se distreze, au vopsit cu negru ferestrele cabanei în care dormeau. Acolo era un coleg al lor foarte harnic şi matinal. Acesta s-a trezit, ca de obicei, primul, devreme, dar văzând că e întuneric s-a culcat înapoi, s-a mai trezit o dată şi a făcut la fel, pentru că era întuneric. A treia oară când s-a trezit a privit ceasul şi cu toate că acesta indica ora zece dimineaţa, el s-a culcat înapoi pentru că a preferat să creadă mai de grabă întunericul decât acele ceasului. În cele din urmă a încasat batjocura celorlalţi, când, după masa de prânz a ieşit şi el somnoros din cabană şi a constatat că fusese victima unui joc.
Din păcate tare mult semănăm cu el. Ne trezim, iar întunericul ne convinge că încă n-a sosit vremea şi ne culcăm la loc, iar ne trezim şi iar întunericul ne convinge să ne culcăm la loc. Ne trezim, ne uităm la ceasul istoriei, dar întunericul pare mai credibil şi ne culcăm încă o dată. Am avut de mai multe ori şansa să ne trezim la o viaţă de mai multă lumină. A trecut pe lângă noi clipa când ne-am trezit şi am vrut să facem ceva, dar am lăsat întunericul să domnească mai departe. Chiar şi atunci când istoria a spus foarte clar că timpul a trecut, noi am crezut mai mult întunericul decât ceasul. Şi iată-ne încă aşteptând să se facă lumină, încă aşteptăm să se facă Împărăţia lui Dumnezeu. Dar împărăţia lui Dumnezeu (zicea chiar Mântuitorul lumii)a venit peste noi şi nici măcar nu ne-am dat seama. Secundele sunt numărate până când în univers vor avea loc importante evenimente; pe pământ vor mai fi doar câteva clipe de răgaz şi măreţele preziceri ale Sfintei Scripturi îşi vor declina împlinirea. Deasupra inimii mele este lumină, Ziua izbăvirii a sosit. Oare nu-i păcat să cred încă în puterea întunecimii mai mult decât în puterea Aceluia care este Lumina Lumii?
"Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."
Daniel Chirileanu - Majesty.ro
