Majesty

Ultima dată am promis.
Neștiind că va fi criză, am promis că voi fi darnic; uitând că aș putea fi provocat am promis că voi fi răbdător; fără a mă gândi la foame am promis că voi posti; am promis că am să mă rog, am promis că voi ierta, că voi citi, că voi asculta, că nu voi mai fi mândru. Am comis o sumedenie de promisiuni. Toate promisiunile mele au fost sincere, chiar am crezut în ele, chiar am fost decis că se va întâmpla așa cum am promis, numai că de fiecare dată m-am întâlnit cu un dar, m-am întâlnit cu nenumărate provocări, cu nedreptăți, cu jigniri, și atunci nu am mai răbdat.

Când am început să număr am descoperit că surplusul dispăruse și am tăiat de pe listă cadourile, n-am mai dăruit.
Când am privit mai atent, promisesem iertare, dar se adunaseră prea multe și iertarea mă durea, așa că nu am mai acordat-o. Prea multe date s-au schimbat în socoteala mea dintâi pentru ca promisiunile să rămână. Într-un fel mă consider îndreptățit să nu respect promisiunile. Nu eu am schimbat datele lucrurilor.
Nu dispuneam de previziuni complete cu privire la condiții.
Să mă declar un contabil incompetent? Să atribui vina celorlalți care prin deciziile lor au modificat condițiile? La ce ar folosi?
... .. .
Ce-ar fi dacă de astă dată nu ne-am mai comporta ca nişte contabili; cu bilanţuri , cu evaluări, cu scadenţe?
Dacă pur şi simplu am închide dosarul ca şi cum revizia a trecut, ce ar fi?
Dar întrebarea este cine ar vrea să renunțe la fișele contului meu?
Cine să arunce la coș eșecurile mele?
Dar dacă Dumnezeu ar zice că îmi șterge El toată datoria?

La trecătoarea dintre ani, dintre vremuri, Dumnezeu ne dă un cec în alb. Aș fi oare gata să decid că pornesc pe calea cea mai dreaptă? Aș avea puterea să mă iert chiar și pe mine? Aș vrea să dărâm barierele pe care singur mi le pun dinspre mine spre Împărăția lui Dumnezeu?
Pe ei, pe ceilalți, aș vrea să-i iert? Lor le-aș semna grațierea, clasarea dosarului? Aș fi de acord ca și ceilalți să se poată reașeza la start?
E o propunere pe care Domnezeu chiar ne-o face: ”Veniți totuși să ne judecăm; dacă vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul se vor face albe ca zăpada, dacă vor fi roșii ca purpura se vor face ca lâna.”
Am marele har de a o lua de la capăt; am favoarea de a  elibera de pe listele mele negre pe toți ceilalți și chiar pe mine.
E un hatâr. Voi profita de el?

 

Daniel Chirileanu - Majesty.ro