Majesty

Pe vremea mea erau niște sticle cu gâtul lung și răsucit. Era băutura numită pepsi. Costa 3 lei. Odată am adus apă sulfuroasă unui vecin care era minier pensionat și era tuberculos. În schimbul efortului meu, izvorul sulfuros era la vreo 6 km de casă, omul a vrut să mă cinstească oferindu-mi un pepsi. Am refuzat. Era interzis să bei pepsi-cola. Nu știam de ce, nu-mi spunea nimeni. Credeam că este o băutură alcoolică. Nu făceam nici măcar distincția între pepsi și coca –cola.
Probabil nici cei ce-mi transmiseseră interdicția nu știau dar o respectam cu toții.

Atunci și coca-cola se vindea în sticle, cum de fapt și bradola, și orice fel de limonadă. Azi, aproape orice băutură din categoria soft se vinde în recipiente din plastic. Într-un fel am putea numi lumea de azi cu numele oricărei băuturi. Oamenii devin din ce în ce mai mult o butelie de plastic. Plasticul are niște caracteristici interesante. Spre deosebire de sticlă, care are personalitate și dacă vrei să o deformezi se sfărâmă, plasticul este flexibil se adaptează se mulează după mediu. O altă „calitate„ a plasticului este că nu-i un bun conducător de căldură sau energie. Un recipient de plastic poate fi de unică folosință, apoi îl arunci fără remușcări. Este destul de mult folosit ca izolator. Nu permite interferențe, schimb de stări, energizare.
Privind la omenire e destul de lesne să observi cum ne comportăm ca niște butelii de plastic. Nu schimbăm sentimente, trăiri; nu ne interesează să construim relații apropiate, costisitoare. Fiecare preferăm să rămânem cu aroma, cu acidul, cu otrava sau dulceața noastră.
Este destul de confortabil să nu fii implicat. Orice contact presupune implicare, consum de energie. Dacă ții la identitate și îndrăznești să realizezi că ai o personalitate unică, poți fi catalogat drept sensibil, casant, dificil, chiar periculos ca și sticla.
Stăpânii lumii, (poate chiar și noi) preferă caracterele de plastic. Maleabile, neriscante, fără personalitate, fără trăiri manifestate, fără opinii enunțate. Chiar și Deavolul este încântat: o planetă unde indivizii se comportă ca niște entități izolate nu este decât împărăția visată de dumnealui. În antiteză, Hristos, se pronunță mereu și evident în favoarea împreună-simțirii, a dragostei, a părtășiei. El propune recuperarea, curățire, reintegrare. În ochii Săi nu suntem  buni de aruncat. Peste puțină vreme vor înflori colindele și vor aminti de gestul suprem: Dumnezeu, în loc să se izoleze de mine păcătosul, se coboară în chip neajutorat de prunc și transferă viață de la El la mine. Ce altceva m-ar putea scoate din starea de plastic, dacă nu această sensibilitate imensă?

 

Daniel Chirileanu - Majesty.ro