Mereu facem cunoștință cu persoane. Adunăm în memorie chipuri. Dar niciodată nu am făcut cunoștință cu ea: mama. Înainte de a ne vedea chipul nostru și cu mult înainte de a ști ce este o oglindă o vedem pe ea. La început nici măcar nu realizăm că noi nu suntem ea. Ea este chipul din oglindă, pentru că e de fapt oglinda. În ochii ei vedem lumea, soarele, chiar și când e noapte. Nu știu dacă din pricină că o vreme am fost parte din ea sau pentru că nimeni nu ne ține în palme ca pe ceva așa de scump, cum o face ea, dar este sigur că rămâne pentru noi un ceva nedefinit, dincolo de dicționar.

Miercuri
Cine nu a spus ori nu a auzit expresia: hai lasă teoria!? 







