Propoziţie arhi-auzită, mult prea rostită şi goală, dar plină.
O auzim de la cei ce vor a ne spune că era destul să apelăm la ei şi ne-ar fi salvat. O spunem noi, celor care nu s-au ploconit în faţa noastră pentru a ne cere ajutorul. O zicere goală, pentru că vine întotdeauna după criză, după momentul de nevoie, după ce nu mai e cazul. O expresie plină de noi înşine, de pretenţiile noastre de putere sau de suficienţă. Un fel de după război mulţi viteji se-arată.

Acesta e textul capcană al unui virus. De obicei se duce direct în spam –uri Curiozitatea însă te face să deschizi şi o încasezi.
Mi s-a părut interesant; diabolic dar creativ.
„Când eşti…”

Cum bântui eu aşa pe străzile de aur ale patriei, din cauză că vreo două nopţi înainte nu le dormisem, cu gândul la următoarele două nopţi şi zile fără răgaz, efectiv nu am văzut că mă întâlneam cu o maşină de culoarea drumului.

Din când în când cureaua de care este legat lanţul la gâtul câinelui se uzează şi se rupe. Câinele părăseşte curtea şi bântuie pe la vecini, descoperă mirosuri, descoperă că şi alţi câini stau la fel de legaţi, că aproape toţi mănâncă tot resturi de la masa stăpânilor, că toţi latră, toţi sunt loiali, toţi îşi petrec iarna şi vara în vânt sau arşiţă.

Am cunoscut o bătrână, darnică, simpatică, povestitoare. Trebuia să pleci din casa ei cu ceva, obligatoriu. Darul pe care îl primeam de obicei era un borcănel cu dulceaţă de fragi. O minune, numai că, borcănelul era adunat de pe malul Bistriţei, venit de la gunoaie şi era cu încă vizibilă crema de ghete pe interior.

Oare îţi dai seama cât de mult eşti influenţat de oglinzi? Eşti un produs al oglinzilor care te-au  privit.