Majesty

Eu nu mai port cătușe peste veac
Se rupe lanțul lor de-atâta primăvară
Sunt plin de libertate-n în tot ce fac
Și dragoste găsesc în tot ce mă-nconjoară

Vin florile din dalbul răsărit
Să-mi umple inima de cântec și lumină
Mi se-ncălzește bolul de granit
De albul coborât din cer peste grădină

Dar nu mă poartă vântul fără rost
Și nu mai sunt pribeac nici singur în pustie
Mi-e trupul nou din vechi precum a fost
Și-mi flutur aripa stăpână peste glie

În lanțul ancorei mai sus de cer
Stă vlaga proaspătă pătrunsă de minune
În aurul iubirii cred și sper
Și-n marea vrednicie-a vremilor străbune

 

(C) 2009 - Izbuc -- Majesty.ro