se clatină zăduful în amfora ciobită
mai fumegă speranţa căzută peste prund
e răscolit Siharul de jalea ocolită
prin rănile rămase-n fântâna fără fund
se sprijină Străinul pe ghizdul ferecat
în apele de taină sa-Şi vadă chipul tras
răzbate printre pietre al cincelea bărbat
iar amfora se frânge în taina fără glas
Cuvântul prinde aripi în ciobul de argilă
şi cumpăna se-nclină spre-al dăruirii ceas
renaşte iar fecioara în suflet de copilă
din pulberea fecundă ce-a mai rămas în vas
(C) 2009 - Izbuc - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 478
Comments (0)
Write comment
