Dacă în Occident fetele cu rotunjimi preferă să facă sport, la noi tinerele îşi închipuie că pot slăbi miraculos cu diete disociate sau reducând numărul meselor, arată un studiu realizat recent la UMF Bucureşti.Tinerele românce supraponderale recurg la diete draconice care se întorc împotriva lor, în vreme ce acelea cu greutăţi normale din punct de vedere medical se încăpăţânează să reducă din calorii pentru că se consideră în mod eronat mai „plinuţe”, arată o cercetare realizată la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) „Carol Davila” din Bucureşti.
În urma anchetei, care a inclus 74 de tinere cu vârste între 18 şi 26 de ani, împărţite în două categorii (normoponderale şi supraponderale), s-a observat că majoritatea covârşitoare a participantelor la studiu sunt nemulţumite de greutatea lor şi apelează la diete. Surpriza a venit în momentul în care acestea şi-au descris strategiile pentru slăbit.
Tinerele supraponderale dau dovadă de ceea ce în psihologie este descris drept comportament alimentar restrictiv de tip cantitativ.
„Se ştie de mult timp că săritul peste mese nu este cel mai potrivit mod de a slăbi. Te abţii câteva zile, după care dai iama la frigider”, observă specialistul în psihologie medicală Ovidiu Popa-Velea. Reducerea meselor în ziua respectivă vine în urma unor „episoade acute de conştientizare”, crede Dana Pamfile. „Tânăra îşi spune că trebuie să ia atitudine şi nu mai pune nimic în gură nici seara, nici următoarea dimineaţă, dar, după stresul de peste zi, senzaţia de foame acumulată o face să mănânce mult mai mult”, observă coautoarea cercetării. Ideea este întărită de conferenţiarul universitar dr. Oltea Joja, psiholog clinician la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” din Capitală: „Tocmai păstrarea orei de masă şi calitatea alimentelor (mai puţine calorii) au succes în tratarea obezităţii”.
În urma unui stagiu de cercetare desfăşurat în această toamnă în Franţa, Dana Pamfile a ajuns la concluzia că tinerele românce sunt mult prea preocupate de dietă în raport cu fetele din Hexagon. „Dacă în Franţa o adolescentă este nemulţumită de aspectul fizic şi apreciază că ar trebui să scadă în greutate, va adopta un program de exerciţii fizice, pe când la noi fetele consideră că esenţial este să mănânce mai puţin. În Franţa, mentalitatea este diferită: tinerele fac sport pentru că sunt educate de mici în acest sens, ştiu că e sănătos şi văd asta în familie. Or, la noi, câte din mamele noastre merg sâmbătă dimineaţă cu bicicleta sau fac jogging?”, se întreabă Dana Pamfile. Generaţia tânără nu mai face în prezent sport la şcoală, dar se hrăneşte cu junk food, iar consecinţele încep să se simtă, spune medicul Ovidiu Popa-Velea. „La nivel de obezitate poate că cifrele de la noi sunt mai mici faţă de alte state, dar ponderea supraponderalilor este mai mare. Este o bombă cu ceas care va exploda în 10-15 ani, când cei supraponderali vor înainta în vârstă şi vor deveni cu siguranţă obezi”, spune medicul. Aceste aprecieri sunt întărite de cel mai recent studiu de profil desfăşurat în România în anul 2007, potrivit căruia 37% dintre români sunt supraponderali, iar dintre aceştia, peste patru milioane sunt obezi, cei mai mulţi neurmând nici un tratament.
„Există indicii pentru faptul că ar fi crescut rata supraponderalităţii şi a obezităţii în România în ultimii ani dar, din păcate, nu avem date epidemiologice clare”, atrage atenţia psihologul Oltea Joja. Ea crede că lipsa de educaţie a părinţilor ar putea fi contracarată, în parte, printr-o „campanie mai ţintită şi mai agresivă, mai ales în mediul rural şi al oraşelor mici”. Dana Pamfile completează: „Ar fi nevoie de promovarea unor programe de alimentaţie sănătoasă în şcoli, de consiliere pe teme de nutriţie, dar şi de o evaluare făcută de psihologul şcolar, care ar putea să-şi dea seama de anumite trăsături de personalitate ce întreţin un comportament alimentar nesănătos. În plus, nici programul nu permite un stil de viaţă ordonat, aşa cum se întâmplă în Occident, unde pauza pentru prânz e obligatorie”.
Lectorul Ovidiu Popa-Velea susţine că o dietă sănătoasă presupune două lucruri: „Să ai o motivaţie interioară (şi nu să te apuci de cură înjurând printre dinţi şi urmând-o de dragul altcuiva) şi să eviţi eliminarea totală a unor categorii de alimente, aşa cum greşit recomandă unele vedete din media care se laudă cum au dat jos kilograme mâncând o lună numai compot de mere. Esenţial este că există o greutate ideală pentru fiecare dintre noi, greutate care nu trebuie neapărat să răspundă exigenţelor impuse de ceilalţi, şi că, precum frumuseţea se spune că sălăşluieşte în ochii celui care priveşte, extinzând puţin, putem deduce că şi percepţia asupra statusului ponderal trebuie privită în context”.
Psihologul Oltea Joja a participat în anii trecuţi la un studiu ce compara cogniţiile specifice tulburărilor de alimentaţie la tinerele românce şi germane. Folosindu-se de această experienţă, ea atrage atenţia asupra faptului că scorurile date respondentelor care au participat la cercetarea UMF privind comportamentul alimentar ar trebui „calibrate” la condiţiile culturale româneşti şi specifice estului Europei. Ea apreciază noutatea studiului în contextul sărăciei de cercetări din sfera psihologiei alimentaţiei şi şi-ar dori ca viitoarele anchete să includă şi grupuri de tinere uşor subponderale, căci „a fi extrem de suplu a devenit o formă de normalitate pentru tinerele educate din licee şi facultăţi”.
Nervi calmaţi cu ciocolată
Mâncatul necontrolat, din inerţie, cum e consumul de floricele la cinema sau în serile petrecute cu prietenii, este întâlnit mai cu seamă printre tinerele supraponderale, arată studiul de la UMF. Coautoarea studiului explică: „De cele mai multe ori, justificarea tinerelor supraponderale incluse în cercetarea noastră era următoarea: «Oricum sunt grasă şi până peste două săptămâni, când încep cura, n-are rost să mă gândesc la asta»“. Pe de altă parte, ancheta arată că atât în cazul tinerelor cu greutăţi normale, cât şi în cazul celor ce depăşesc limita intervalului de normalitate, stresul este un factor cu o puternică influenţă asupra comportamentului alimentar. Ceea ce face diferenţa dintre cele două categorii este ceea ce se mănâncă în aceste situaţii „de criză”. „Imaginaţi-vă două tinere stresate, în sesiune. La un moment dat, ambele vor lua din frigider câte o ciocolată pentru a-şi «reîncărca bateriile» şi a se bucura de senzaţia de bine adusă pe moment de ciocolată. După trei-patru pătrăţele, tânăra normoponderală se opreşte, orientându-se eventual spre un fruct, pe când persoana supraponderală nu se mai poate opri până nu termină ciocolata”, spune Dana Pamfile.
sursa:cotidianul.ro sursa foto: csid.ro
Set as favorite
Hits: 674
Comments (0)
Write comment
