Apoi sunt trecute prin simulări mentale cu ajutorul unor regiuni cerebrale similare celor care le permit oamenilor să realizeze, să-şi imagineze sau să observe activităţi similare din viaţa reală.
“Aceste rezultate indică faptul că cititorii folosesc reprezentări perceptual-motorii în procesul de înţelegere a acţiunii narate, iar aceste reprezentări sunt updatate atunci când se schimbă aspecte relevante ale acţiunii. Oamenii înţeleg o poveste simulând evenimentele lumii din poveste şi îşi updatează această simulare când aspectele acelei lumi se schimbă”, explică Nicole Speer, liderul studiului.
Fiecare dintre subiecţi a citit, timp de 40 de minute, patru poveşti de mai puţin de 1.500 de cuvinte dintr-o carte simplă din anii ’40, legată de activităţile zilnice ale unui tânăr, pasajele fiind afişate pe monitorul unui computer, cuvânt după cuvânt. Cercetătorii au codificat cu atenţie textele, punctând momentele în care se schimbă dramatic acţiunea. Acestea au fost alese pe baza studiilor anterioare, graţie importanţei lor pentru procesul de înţelegere.
Sursa:Cotidianul










