Majesty

Unul din cinci elevi din clasele I-XII are probleme psihice. Iar o treime dintre copiii de grădiniţă au probleme emoţionale, de dezvoltare sau de comportament. Copiii care au reacţii agresive şi nu-şi controlează furia sau au dificultăţi de a dormi singuri trebuie duşi la control psihologic. Acestea sunt semnele unor probleme de sănătate mintală pe care foarte puţini părinţi le conştientizează. Şi chiar dacă îşi dau seama, ei refuză să apeleze la un specialist. O analiză realizată de Centrul Naţional pentru Sănătate Mintală arată că unul din trei preşcolari suferă de o boală mintală, iar unul din cinci elevi de la 6 până la 18 ani are diferite tulburări psihice. „Părinţii, dar şi profesorii cred că al lor copil este neastâmpărat şi rău, dar de fapt el are ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) sau diferite tulburări.

Bolile mintale la copii sunt subiecte tabu. Părinţii nu doresc să creadă că odraslele lor au astfel de probleme. Dar cu cât cresc copiii, cu atât intervii mai greu pentru a-i recupera, iar efectele pot fi dramatice. De exemplu, un elev învaţă foarte bine o lecţie, dar când este ascultat ia o notă mică. El are competenţe, dar performanţele sunt scăzute. De aici intervine frica şi îi este ciudă pentru că a depus efort fără rezultate pe măsură. Şi aşa se instalează depresia“, explică psihologul Mircea Miclea, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Educaţie, care a colaborat la Strategia privind sănătatea mintală.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că doar unul din opt minori are o tulburare mintală diagnosticabilă clinic. „Tulburările mintale şi neurologice sunt responsabile de 13% din numărul total de ani pierduţi datorită unei dizabilităţi“, se arată în analiza care stă la baza Strategiei naţionale de Sănătate Mintală a Copilului şi Adolescentului. Tulburările pervazive de dezvoltare, cum sunt autismul, ADHD, tulburările de învăţare, anxietatea de separare, tulburările obsesiv-compulsive sau depresive debutează adesea la vârsta timpurie. „Bazându-ne pe datele internaţionale şi pe numărul de copii, estimăm că în România sunt aproximativ 212.504 bebeluşi şi copii mici care au nevoie de servicii de sănătate mintală. Alţi aproximativ 221.761 copii preşcolari au nevoie de servicii de sănătate mintală adaptate vârstei lor. Dintre aceştia, 55.440 ar putea avea tulburări emoţionale şi comportamentale severe, de tipul ADHD, tulburare de opoziţie, tulburări de anxietate, tulburări de ataşament“, spun specialiştii. Cât despre copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani, din cei aproximativ 2,5 milioane, 450.000 au nevoie de servicii de sănătate mintală. Intervenţiile preventive sunt eficiente la această categorie de vârstă, reducând depresia şi sentimentele de neajutorare, comportamentele delincvente şi consumul şi abuzul de alcool şi de substanţe“, spun psihologii.

Numai că, la nivel naţional, cifra nu este exactă până când nu se va face „scanarea“ psihologică a copiilor. Centrul pentru Sănătate Mintală propune ca Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei să implementeze „screening-ul nivelului de dezvoltare a competenţelor cognitive, sociale, emoţionale, de autonomie personală a copilului“, dar şi „formarea specialiştilor în sănătatea mintală - psihiatrii, psihologii clinicieni, pediatrii, educatorii“. Astfel, toţi educatorii, învăţătorii şi profesorii ar trebui să urmeze obligatoriu un modul de sănătate mintală a copilului şi adolescentului de bază. „Cele mai frecvente probleme ale copiilor în şcoli sunt tulburările de anxietate. 15% din copii se confruntă cu această problemă. Rolul educatorilor şi profesorilor este să recunoască o problemă emoţională şi să solicite sprijin. De exemplu, dacă observă că un copil are dificultăţi de a vorbi în public, roşeşte, tremură, acuză dureri de cap sau evită interacţiunea cu ceilalţi colegi (stă singur în pauze, nu participă la activităţile şcolare etc.), este foarte probabil să fie vorba despre un copil cu o problemă de anxietate socială, adică cu teama de evaluare negativă din partea celorlalţi şi are nevoie de un consult. Preventiv, dacă elevii sunt sprijiniţi în dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale, li se reduce riscul de anxietate cu cel puţin 6 ani“, spune psihologul Domnica Petrovici, coordonatoarea strategiei din cadrul Centrului din subordinea Ministerului Sănătăţii.

Expertul precizează că, „în România, încă larga majoritate a părinţilor solicită un consult psihiatric sau psihologic atunci când problema s-a agravat ori are consecinţe negative vizibile asupra copilului: îi scad performanţele şcolare, are dificultăţi mari la şcoală, acuză în mod frecvent dureri de burtă, dureri de cap, oboseală cronică etc. Sunt foarte rare situaţiile în care părinţii solicită sprijin pentru dificultăţi emoţionale sau comportamentale care pot preveni tulburările anterioare“. „În medie, tratamentul unui copil cu o depresie moderată variază între 15 şi 20 de sesiuni de psihoterapie cognitiv-comportamentală şi consilierea părinţilor. În cel puţin 50% din situaţii, un copil cu o problemă sau o tulburare de sănătate mintală are cel puţin un părinte cu o problemă sau o tulburare de sănătate mintală care trebuie identificată şi tratată. Recuperarea copiilor implică în mod obligatoriu şi tratamentul anxietăţii sau depresiei părintelui“, atenţionează psihologul Domnica Petrovici de la Centrul Naţional de Sănătate Mintală.

Prima zi de grădiniţă poate lăsa sechele multor copii, mai ales dacă educatorele încearcă să îi disciplineze rapid. Însă sunt şi educatoare care văd comportamentul anormal. „În urmă cu aproximativ un an, educatoarea m-a abordat, spunându-mi că fetiţa mea Gabriela are ceva. Apoi am observat şi eu că nesiguranţa fetiţei mele creştea, devenea tot mai retrasă şi necomunicativă. Suferea. Nu avea prieteni şi colegii o respingeau pe motiv că nu vorbeşte sau când vorbea nu înţelegea nimeni nimic. Educatoarea m-a îndreptat către un neuropsihiatru infantil. A fost un şoc pentru mine. Nu puteam să accept că fetiţa mea ar putea avea probleme aşa de grave“, povesteşte Mariana, care are fetiţa de patru ani. Gabriela a fost supusă testelor, iar diagnosticul este dislalie, vorbirea tardivă care se poate datora factorilor stresanţi. „Dacă educatoarea ţipă şi dacă nu ştie cum să se poarte cu cei care au probleme emoţionale, atunci copilul devine introvertit şi nu mai comunică. Le-am cerut educatoarelor ajutor, nu în sensul să-i acorde mai multă atenţie, ci doar să i se acorde timp să se exprime. Acum este în al doilea an de grădiniţă şi a prins mai mult curaj, se exprimă mai uşor, fără frica de a fi mereu corectată. Dar am început săptămânal şi şedinţele de logopedie“, explică mămica.

Mircea Miclea Preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Educaţie: “Bolile mintale la copii sunt subiecte tabu. Părinţii nu doresc să creadă că odraslele lor au astfel de probleme.”

 

 

Sursa: Cotidianul