Majesty

O încăpere plină-ochi şi o scenă ce susţinea peste 200 de bărbaţi în costume negre, aşa arăta Sala Radio din Bucureşti Sâmbătă, 25 aprilie. Nu, nu era o întâlnire cu caracter mistic, ci era concertul celor de la Oregon Adventist Men`s Chorus aflaţi sub bagheta maestrului Lou Wildman.

Şi pentru că atunci când vine vorba de a-I aduce slavă Creatorului nu există limite ce ţin de naţionalitate, Corul Bărbătesc Adventist din România dirijat de Alin Apostol s-a unit într-un singur glas cu cei de peste Ocean spre a crea o atmosferă care i-a făcut, pe cei prezenţi, să uite pentru aproximativ 2 ore de cele pământeşti.

Concertul a debutat într-o notă gravă, "Sanctus" a lui Schubert, voci impunătoare bărbăteşti, pentru ca mai apoi să atingă apogeul cu Psalmul 150 "Lăudaţi pe Domnul, lăudaţi-L cu timpane şi jocuri, lăudaţi-L cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul." Dialogul cu sala a fost unul dintre momentele cele mai impresionante, atunci când membrii imensului cor s-au amestecat printre rânduri, printre noi ascultătorii şi ne-au invitat să cântăm împreună cu ei. L-am simţit pe Dumnezeu "Tot mai aproape", iar cutremurul a trecut nesimţit în timp ce intonam cu toată puterea unei fiinţe efemere "Mare eşti Tu, Doamne!".

Timp de două săptămâni corul reîntregit a susţinut concerte în mai multe locuri din ţară, marcând o experienţă ce nu va fi uşor uitată. Din entuziasmul unui tânăr consacrat, iubitor de muzică şi de Dumnezeu, s-a născut acest vis, ca cei din Oregon să vină în România. Aşa îl caracteriza maestrul Wildman pe Alin Apostol, cel care pentru 5 ani de zile cântase împreună cu ei (el fiind la studii în Statele Unite), pentru ca apoi să dispară subit. Alin povestea cum această dorinţă, ca un asemenea cor să existe şi în ţara lui natală, l-a măcinat vreme-ndelungată. "Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al imposibilului" mărturisea el. De ce al imposibilului? Pentru că dorinţa aceea devenise realitate într-un mod în care nimeni nu s-ar fi gândit. Corul Bărbătesc Adventist din România nu mai era un vis.

Am vorbit şi cu unii dintre membrii corului din România. Dincolo de experienţa muzicală pe care au dăruit-o miilor de ascultători care s-au putut bucura din plin de o muzică sacră nealterată, au trăit ceva inedit. Şi-au reafirmat credinţa prin cânt alături de alţi oameni, dintr-o cultură diferită, vorbind o limbă diferită, dar închinându-I-Se aceluiaşi Dumnezeu.

Finalul a fost apoteotic. Întreaga sală împreună cu frumosul cor şi alături de orchestră au intonat "Sfântă speranţă". Speranţa tuturor: Domnul vine în curând!

Sâmbătă seara s-a cântat despre speranţă, despre un Dumnezeu Atotputernic şi plin de dragoste, despre un Dumnezeu care ne-a promis că va reveni şi care se va ţine de promisiune. Cine şi-ar putea dori mai mult de-atât?

Alexa Pleşcan, Majesty - cronică de concert  

Comments (4)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment