Craciunul, cuvant romanesc atribuit sarbatorii Nasterii Domnului, a generat in randul specialistilor opinii, ipoteze dintre cele mai diverse. Cercetatori precum Pericle Papahagi, Vasile Parvan, Sextil Puscariu, Theodor Capidan sau Nicoale Draganu considera ca termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativ calationem. Prin acest cuvant, romanii intelegeau convocarea poporului de catre preotii pagani in fiecare zi de intai a lunii pentru anuntarea sarbatorilor din luna respectiva.
Alti cercetatori - Aron si Ovid Densusianu, Alexandru Rosetti, Alexandru Graur s.a.- spun ca termenul Craciun deriva din etimonul creatio si se refera la ziua crearii sau facerii lui Iisus. Lingvistii au propus si alte etimoane latine: carnationem, crastinum, Christi ieiunium-ultimul semanand cu termenul uzual grecesc Hristuyena, care inseamna Nasterea lui Hristos. Termenul apare cu diverse semnificatii sau ca nume propriu in mai multe limbi care au fost in contact cu romana: bulgara, ucraineana, sarba, rusa veche si rusa moderna.
Unii sustin ca este posibila o etimologie legata de denumirea unei vechi sarbatori pagane a slavilor vestici si anume Korochun, Kracun, Karachun ( in limba maghiara Karacsony inseamna Craciun, iar cuvantul a fost preluat odata cu crestinismul de la slavi). Nu lipsesc nici referirile la originea daca a termenului sau la o denumire pur populara a praznicului care a inceput sa fie serbat de crestini pe 25 decembrie, dupa cel putin trei secole de la inceperea misiunii de evanghelizare a apostolilor, adica in secolul al IV-lea in Vest si incepand cu secolul al V-lea in Est.
sursa: www.gardianul.ro
