Majesty

Privită cu neîncredere de oamenii de ştiinţă şi ironizată de lumea bună, precum OZN-urile pe vremuri, clarviziunea n-a fost de lepădat pentru marile guverne ale lumii, care au cheltuit sume uriaşe pentru a-i găsi cât mai bune aplicaţii militare.

Twitter a găzduit primul său experiment ştiinţific, în care un profesor de la Universitatea din Hertfordshire a recrutat 7.000 de voluntari din reţeaua de socializare pentru a le testa capacităţile de clarvăzători, scrie “The Telegraph”. În urmă cu trei luni, profesorul Richard Wiseman le-a cerut voluntarilor să ghicească locul în care se află, pe care-l puteau alege dintr-o înşiruire de 5 fotografii. Cum doar 15% au reuşit să ghicească, deşi probabilitatea era de 20%, profesorul a etichetat clarviziunea drept o gogoriţă.
 
Însă, de-a lungul istoriei, guvernele lumii nu s-au grăbit să tragă concluzii prea dure legate de capacitatea de a vedea la mari distanţe în spaţiu şi timp, continuă “The Telegraph”.

Pe vremea Războiului Rece, armata americană a cheltuit 20 de milioane de dolari pe un proiect care a durat două decenii şi care organiza misiuni de spionaj prin clarviziune împotriva Uniunii Sovietice. În 2001, Ministerul Apărării din SUA a investigat, de asemenea, potenţialul militar al clarviziunii, fără a da însă publicităţii rezultatele cercetării.
 
Cel mai cunoscut clarvăzător din Marea Britanie, Daz Smith, specialist în a pune diagnostice prin clarviziune şi voluntar al unei agenţii care caută persoane dispărute, şi-a folosit calităţile extrasenzoriale pentru a ajuta poliţia să găsească copii pierduţi sau criminali periculoşi. În două cazuri a arătat locul exact în care se aflau corpul neînsufleţit al unui sergent din armata SUA şi cel al unui sinucigaş. Şi, potrivit lui Smith, calităţile de clarvăzător se pot educa. Un clarvăzător pe nume Ingo Swann a conceput pentru CIA un program pentru stimularea creativităţii şi înlesnirea accesului în subconştient. “Toată lumea are uşoare calităţi paranormale şi poate învăţa să vadă lucruri care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Trainingul, care durează cam cât de mult îţi ia să înveţi şi artele marţiale, te învaţă să interpretezi impresiile subtile. Dar e ca şi în orice alt domeniu: ca să devii un clarvăzător de talie mondială îţi trebuie talent”, a declarat Smith pentru “The Telegraph”.
 
Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie încearcă să găsească acum aplicaţiile medicale ale clarviziunii. Andrew Usher, decanul Institutului Britanic de Homeopatie, a iniţiat acum un an un proiect în care o echipă de clarvăzători încearcă să pună diagnostice pentru pacienţii care, deşi au trecut prin cele mai sofisticate teste medicale, nu au aflat ce e în neregulă cu ei. Cei şase clarvăzători lucrează la un singur caz şi nu primesc nici o altă informaţie despre pacient în afara unui număr. “Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri pe care le-am avut a fost acela al unui pacient care avea migrene îngrozitoare. A făcut o tomografie care nu a arătat nimic în neregulă, dar datele de la clarvăzători arătau un cap plin de întuneric, cu ceva circular în spate. I-am făcut şi un RMN am văzut că avea o tumoare cerebrală benignă”, povesteşte Usher. Este însă prea devreme ca să spună că clarviziunea e eficientă în medicină. “Până acum am avut 30 de cazuri, am nevoie de cel puţin 100 ca să trag o concluzie”, mai spune Usher.

Sursa: Cotidianul