Tinereţea fără bătrâneţe este posibilă. Este stilul de viaţă al altor animale. Acum, cercetătorii încearcă să le smulgă secretele şi să le aplice oamenilor.
Jeanne Louise Calment a devenit celebră în 1988, când, la 113 ani, rămăsese singura persoană în viaţă care îl cunoscuse pe pictorul Vincent van Gogh. "Un personaj dezagreabil, murdar şi nepoliticos", după cum l-a descris reporterilor care au intervievat-o. Jeanne Louise Calment nu a atras doar iubitorii de pictură, dar şi oamenii de ştiinţă, interesaţi să afle secretul longevităţii extraordinare a franţuzoaicei. Jeanne Louise Calment nu era însă un caz tipic.
La cei 113 ani ai săi încă mai fuma şi nu-i lipsea paharul de vin de Porto de la masă. Mânca, de asemenea, câte un kilogram de ciocolată de casă pe săptămână. Nu muncise o zi în viaţa ei. A trăit din rente şi, la 90 de ani, a dat "ţeapa" secolului. Un bărbat de 47 de ani i-a promis 2.500 de franci pe lună, pentru ca atunci când va muri să-i lase casa în care trăia. Bărbatul a plătit echivalentul a 180.000 de dolari până când a murit el însuşi de cancer, copiii săi continuând să-i plătească femeii de-acum centenare suma de bani la care se îndatorase tatăl. La 117 ani, Jeanne Louise Calment s-a lăsat de fumat, pentru că nu mai vedea suficient de bine să-şi aprindă ţigara. A murit la 122 de ani şi 164 de zile, devenind cel mai longeviv om din istoria cunoscută.
Bătrâneţea - fenomen natural sau boală?
În prezent, o cauză clară pentru care organismele îmbătrânesc nu este stabilită în mod concret. Biogerontologii (oameni de ştiinţă care studiază procesul de îmbătrânire la nivel molecular) au evidenţiat mai multe cauze pentru care organismele îmbătrânesc. Teoria tolemerelor dă drept cauză pentru îmbătrânire diviziunea incompletă a cromozomilor. Tolemerele sunt lanţurile de ADN care se găsesc la capătul unui cromozom. În momentul în care celulele se divid, nu toate tolemerele sunt replicate, ceea ce ar duce la formarea unor ţesuturi imperfecte, adică la îmbătrânire.
Teoria "uzurii" dă drept cauză a îmbătrânirii accidentele şi traumele suferite de organism de-a lungul anilor. O altă teorie este aceea conform căreia în timpul diviziunii celulare apar "erori de copiere" a codului genetic, ceea ce duce la degradarea ţesuturilor. Alte teorii dau drept cauză a îmbătrânirii radicalii liberi din atmosferă sau acumularea de anticorpi care, la vârste înaintate, încep să atace ţesuturile sănătoase.
Oricare ar fi cauza, oamenii de ştiinţă spun că îmbătrânirea nu este un proces ireversibil. Dovadă stă cel puţin un organism care, în condiţii ideale, ar putea trăi veşnic - Turritopsis nutricula (o specie de meduză).
Metode genetice de prelungire a vieţii
Turritopsis nutricula este o meduză care poate reveni la stadiul de polip după ce s-a dezvoltat ca adult şi s-a reprodus. În condiţii ideale (nu este vânată, nu se îmbolnăveşte etc), Turritopsis nutricula ar putea trăi veşnic crescând şi revenind la forma de polip la nesfârşit. Meduza poate face aceste lucruri datorită procesului de transdiferenţiere. În mod obişnuit, odată ce o celulă s-a diferenţiat, nu poate forma decât tipul de ţesut pentru care a fost programată.
Tinereţea fără bătrâneţe este posibilă. Este stilul de viaţă al altor animale. Acum, cercetătorii încearcă să le smulgă secretele şi să le aplice oamenilor
Turritopsis nutricula a reuşit într-un fel să eludeze acest proces, astfel că celulele sale îşi pot schimba tipul şi pot forma alte ţesuturi. Acest fenomen este întâlnit şi la alte animale, atunci când un organ sau un ţesut se regenerează odată ce a fost afectat sau înlăturat. Fenomenul este întâlnit şi la oameni, însă numai în faza embrionară sau la bebeluşii foarte mici. S-a constatat că fetuşii care au suferit accidente care nu au dus la distrugerea completă s-au regenerat. De asemenea, au fost cazuri în care bebeluşii au pierdut un deget şi acesta a crescut la loc. Această calitate se pierde însă, cu trecerea timpului. Oamenii de ştiinţă încearcă acum să identifice cauza şi să împiedice ca această calitate să se piardă.
Geneticienii încearcă să găsească şi alte metode de a preveni îmbătrânirea. Mai multe medicamente şi aditivi alimentari au reuşit să extindă durata de viaţă a organismelor, de-a lungul anilor, însă niciunul dintre ele nu a fost încă testat pe oameni. În 2002, o echipă de cercetători de la Universitatea Berkeley au descoperit că şoarecii bătrâni cărora li s-a administrat o combinaţie de acetil-L-carnitina şi acid alfa lipoic au "întinerit".
"După ce au primit această combinaţie, aceşti şoareci bătrâni au început să danseze Macarena", au spus cercetătorii mai târziu. Alte soluţii sunt însă mult mai simple şi ţin numai de dietă.
Reducerea numărului de calorii
Franţuzoaica Jeanne Louise Calment a trăit 122 de ani fără să se abţină de la ţigări, alcool sau ciocolată. Cazul ei este însă unul atipic. O relaţie de cauzalitate între dietă şi durata de viaţă este luată însă în calcul în ceea ce-i priveşte pe locuitorii insulei Okinawa, consideraţi cei mai longevivi oameni de pe planetă. Japonia are peste 40.000 de cetăţeni care au trecut de 100 de ani, majoritatea trăind în Okinawa. Acest fenomen este pus pe seama dietei care este bogată în substanţe nutritive, dar foarte săracă în calorii. Astfel, locuitorii acestei insule consumă cu 20% mai puţine calorii decât japonezii din alte regiuni, iar cantitatea de legume consumată este cu 300% mai mare. De asemenea, mâncarea tradiţională din Okinawa este cu 25% mai săracă în lipide şi cu 75% mai săracă în glucide faţă de cea a altor japonezi. În general, dieta unui locuitor din Okinawa conţine cam o calorie la fiecare gram de mâncare.
Reducerea numărului de calorii s-a dovedit a fi o metodă de încetinire a procesului de îmbătrânire şi în cazul experienţelor de laborator. Această metodă constă în reducerea cu 10 - 25% a valorii calorice a mâncării pe care animalul supus regimului o consumă în mod normal. În cazul rozătoarelor, a peştilor şi chiar a câinilor, metoda a dus la o prelungire a duratei de viaţă cu 30 - 40%. În prezent, o astfel de cercetare are loc şi pe primate (inclusiv oameni), însă, cum acestea au o durată de viaţă mare, rezultatele vor putea fi verificate abia peste câteva zeci de ani.
sursa:www.gandul.info
