Pentru a fi feriţi de demenţă, puneţi-vă mintea la contribuţie cel puţin o oră pe zi. Insomniile şi agitaţia pot degrada creierul.
Memoria poate fi afectată iremediabil în cazul celor care duc o viaţă agitată, stresantă, se luptă să fie primii, acceptă cu greu să piardă, suferă de insomnii sau depresie. Probleme au şi cei care au trecut printr-un accident vascular cerebral, nu şi-au tratat la timp hipertensiunea, colesterolul, diabetul, au avut o viaţă excesiv de sedentară.
„Mama mea avea o memorie de elefant, dar acum nu-şi mai aduce aminte nici măcar cum se fac clătitele. Discuţiile elevate care au făcut savoarea familiei noastre au dispărut şi ne limităm doar la dialoguri sumare, ca să nu-i facem rău”, a povestit ieri, Roxana Braga, la o întâlnire cu pacienţii bolnavi de Alzheimer.
Medicamentele ţin boala în loc
Medicii neurologi spun că boala poate fi luată din pripă, prin schimbarea stilului de viaţă, printr-o dietă adecvată, dar şi cu ajutorul medicamentelor specifice tratării demenţelor. Familiile care au ajuns din timp la doctor cu pacienţi suspecţi de Alzheimer spun că medicamentele luate în stadiu incipient, au ajutat la ameliorarea bolii.
„Cu listă făcută, mama mea poate merge acum singură la cumpărături. Nu îi lipsesc foaia şi creionul, iar noi scriem inclusiv acţiunea pe care o are de făcut”, spovesteşte Nicoleta Toma, fiica unui pacient cu Alzheimer.
Un sudoku şi un rebus dezlegate zilnic, plus lectura presei, adică punerea la contribuţie a minţii timp de o oră, apoi 30 de minute de plimbare alertă sau exerciţii fizice şi un meniu bogat în vegetale atenuează degradarea creierului şi menţin demenţele într-un stadiu incipient sau mediu. În primele stadii ale bolii Alzheimer simptomele nu sunt evidente: pacientul are mici pauze de memorie (lapsusuri).
Pe măsură ce boala înaintează, pacienţii experimentează stări de confuzie, nu se mai pot spăla sau îmbrăca singuri, ajung să aşeze cheile în frigider sau să întrebe ce este acela un ou. Dezorientarea şi judecata slabă sunt urmatorii paşi în evoluţia bolii. În stadiile avansate, nu mai corelează prezentul
cu trecutul, în mintea lor este doar haos.
Sprijin psihologic
Cea mai dificilă problemă pe care o au de depăşit familiile care îngrijesc pacienţi cu demenţe este că nu îi pot lăsa, măcar pentru perioade scurte de timp, în centre speciale, unde psihologi pregătiţi în terapie comportamentală să se ocupe de ei. În România, astfel de centre se pot număra pe degetele de la o mână.
De regulă, unităţile în care pot fi lăsaţi pentru supraveghere bolnavii cu Alzheimer, boala uitării, le oferă doar cazare, mâncare şi asistenţi care le dau la timp medicamentele. Pacienţii au însă nevoie şi de sprijin pihologic, deoarece „trăiesc în lumea lor” şi „trebuie trataţi ca atare”, atrag atenţia psihologii şi psihiatrii.
O lună de îngrijire, 1000 de euro
Multe familii din România duc singure greul acestor bolnavi, pentru că, în ţară, nu sunt dezvoltate nici îngrijirile la domiciliu şi nici centre specializate. În Bucureşti, de exemplu, există un singur centru public, în sectorul 3, unde pot fi duşi astfel de bolnavi. Restul centrelor sunt private, dar şi preţurile sunt pe măsură. Pentru o lună de îngrijire, familiile lasă cam 1.000 de euro pe lună.
„Avem din ce în ce mai multe cereri pentur instituţionalizarea acestor bolnavi, dar numai centrele din sectorul 3 nu fac faţă. Se întâmplă de multe ori să avem de-a face cu aparţinători care au ajuns la limita suportabilului şi ne imploră să le internăm bolnavii pe loc”, povesteşte Mihaela Ionescu, reprezentant al Primăriei din sectorul 3.
Un bolnav cu Alzheimer este greu de îngrijit pentru că uită tot, nu doarme noaptea, iar unii devin violenţi, deoarece nu conştientizează ce fac. Medicii spun că aceste situaţii ar putea fi depăşite, dacă familiile s-ar adresa din timp medicilor pentru un diagnostic precoce.
„Mult timp am pus problemele soacrei mele pe seama bâtrâneţii. Până într-o zi când m-a întrebat unde e Gicu, adică soţul ei care murise demult”, povesteşte Gina Vochiu, asistent medical şi aparţinător al unui pacient cu Alzheimer. Femeia spune că a mers târziu su socra sa la medic, în momentul în care şi-a dat seama că starea sa de sănătate era profund alterată.
Alţi aparţinători, care au ajuns cu pacientul din timp la doctor, povestesc că medicamentele contra Alzheimer, luate în stadiukl incipient al bolii, şi-au făcut efectul şi afecţiunea nu a mai avansat. (A contribuit Georgeta Petrovici)
Sursa: Evenimentul zilei
