Un conflict verbal si un pic stradal intre confesiunea religioasa majoritara (ortodocsia) din Republica Moldova si prozelitii adventisti de ziua a saptea a scormonit si prin adincimea unor probleme care nu se prea pun in discutie, data fiind delicatetea domeniului si subtirimea competentelor care l-ar putea analiza (subtirimea neinsemnind in acest context finetea, ci cantitatea).
E clar ca religiozitatea societatii noastre a sporit vizibil (si numarabil) dupa caderea URSS cu tot cu ateismul ei stiintific cultivat in ultimii ani ai socialismului dezvoltat mai mult ritualic, decit cu ardoare si convingere.
In primul rind, credinciosii au continuat sa faca deschis si cu voie de la putere ceea ce faceau si anterior in mod clandestin si, cel putin iarasi in ultimele decenii ale tarii sovietice, destul de tolerat la moldoveni, care, chiar ajungind functionari de rang destul de inalt (nemaivorbind de cei mai marunti) in PCUS se cununau pe ascuns si tot in secret isi botezau odraslele.
Ce-i drept, partea culta a societatii, cititoare de Darwin si de alte erezii savante, s-a conformat, se pare, trendului crestinizant majoritar cu aceeasi superficialitate cu care se dadea drept adepta a ateismului stiintific. Numai ca persuasiunea ateismului etatizat se arata sa fi fost mai eficienta decit au crezut-o unii sau altii. La fel ca si forta de persuasiune a mentalitatii totalitariste. Acum un ateu constient si declarat ar fi supus unui oprobriu public comparabil cu cel la care erau supusi „obscurantistii” credinciosi de odinioara. Dar intr-o societate democratica in care majoritara e mentalitatea democratica, ateii si agnosticii constituie un grup socio-cultural care beneficiaza pe deplin de libertatea constiintei, este respectat la fel ca si reprezentantii confesiunilor religioase si este un partener cu drepturi egale in dialogul interconfesional. Acum insa necredinciosilor li s-a rezervat tacit cam aceeasi nisa existentiala in care erau ticsiti credinciosii in societatea sovietica.
In URSS majoritatea constienta si luminata la minte era unanim atee si doar un grupulet mic de cetateni inapoiati, de regula batrini, se incapatinau sa nu se lase convinsi de nepotii octombrei si pionieri ca Gagarin a fost in cosmos si nu l-a vazut pe Dumnezeu, prin urmare Dumnezeu nu exista (Nu va aminteste cumva de mai proaspata lozinca preelectorala „Ascunde pasaportul bunicii”?).
Acum octombreii si pionierii au crescut si au inversat tabloul. Ei constituie majoritatea pioasa si crestina si un numar neglijabil de pagini demni de dispret si oprobriu care neaga rolul inaltator al credintei.
Dar de sub acest crestinism monden, afisat ca un costum la moda sau un ceas care indica mai mult prestigiul social decit ora exacta, razbate o laicitate adinc incuibata in cotloanele constiintei. E suficient sa ne amintim de razboiul pentru instalarea Mitropoliei Basarabiei, in a carui viltoare publicistii crestini il numeau pe patriarhul moscovit sluga a diavolului. Sau de impartirea bisericilor si mitropoliilor pe criterii partinice si electorale. Sau discutiile despre calendarul iulian si cel gregorian si epitetele laice de tot lansate la adresa clerului nostru – fireste inapoiat, filorus si neeuropean daca nu chiar antieuropean. Chiar zilele acestea un lider de partid mai ca nu-l ameninta cu degetul pe Patriarhul Vladimir ca ar cam fi cazul sa se separe de Moscova.
Ca de obicei, intelectualii nostri stiu totul despre tot si toate. Ei pot intra cu caciula pe cap in biserica si pot critica asezarea icoanelor si pozitia sfintilor in icoane. Afirmind in acelasi timp sus si tare ca sint crestini si pastratori ai sfintelor traditii. Care, totusi, in opinia lor, merita renovate si ajustate la standardele occidentale.
Este aceeasi poveste cu zapaceala identitara a moldovenilor care au rasfoit in viata lor niste carti, dar au asimilat doar praful dintre pagini.
Elita noastra pirpilita la rugul formelor fara fond este si crestina, si atee, si occidentala, si orientala, si romaneasca, si moldoveneasca – doar sa reuseasca sa prinda izul trendului dominant al zilei ca sa stie cu care parte a identitatii sa se intoarca spre soare.
Cit priveste conflictul dintre crestini si adventisti, e doar inca un prilej pentru a ne aminti de vorba ceea ca merita sa te insotesti cu acel care cauta adevarul si sa fugi de acela care afirma ca l-a gasit.
Sursa: Moldova-Suverana
