Majesty

Dupa cum se cunoaste, in anul 67 d.Hr., pe 29 iunie, Apostolii Petru si Pavel au fost martirizati (primul pe Colina Vaticana, iar al doilea pe locul numit Tre Fontane) pentru marturisirea credintei in adevarul Mantuitorului Iisus Hristos. Cu toate acestea, astazi, poate mai mult decat in alte epoci, cativa intelectuali cu staif ridica falsa problema a fondatorului crestinismului, indicandu-l pe Pavel ca “inventator” al unei “mitologii elaborate - nerusinata si cautand propriile interese - care a denaturat invataturile autentice ale lui Iisus”. Cine sunt ei si mai ales ce urmaresc cu asemenea ineptii? Un articol publicat recent de revista “Lumea catholica” incearca sa ne lamureasca.

In vara acestui an, Carl E. Olson, un cercetator crestin american,  aborda tema apologetica mentionata mai sus intr-un articol intitulat “Sfantul Paul a inventat crestinismul?”, publicat in revista “This Rock”, tradus si preluat de “Lumea catholica”. El pornea de la aparitia pe unele site-uri (JustGiveMeTheTruth.com, BigIssueGround.com) a unor idei nebunesti, care sustineau fie ca “Pavel a fost intruparea lui Satana”, fie ca acesta “nu a fost niciodata recunoscut ca apostol  de discipolii lui Iisus”, fie ca a “actionat pentru distrugerea si anularea a tot ceea ce au facut Iisus si discipolii Sai” sau chiar ca “Pavel a inventat crestinismul”. Problema nu ar fi prezentat interes, poate, daca ea nu ar fi fost adoptata de multi intelectuali ai zilelor noastre si chiar de biblisti. In fond, se preiau teorii mai vechi, ale caror radacini se intorc in timp pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, cand Scoala Tubingen de critica istorica a avut o influenta deosebita. In acest sens, Carl E. Olson mentioneaza in mod special lucrarile hegelianului Ferdinand Christian Baur (1792-1860), care s-a folosit de teoria dialectica a lui Hegel pentru a sustine ca crestinismul primar a fost marcat de doua teze opuse: “crestinismul paulin” si “crestinismul petrin” si ca o sinteza a celor doua a fost realizata in secolul al II-lea. Pe urmele lui au mers filozoful Nietzsche, teologul luteran Georg Friedrich Eduard William Wrede, acesta din urma sustinand ca Iisus nu a pretins niciodata ca ar fi Mesia si ca Pavel ar fi fost al doilea fondator al crestinismului, care, desi fiind evreu, ar fi construit o teologie in esenta elena.

In viziunea cercetatorului american, incercarile din zilele noastre de contestare a adevaratului fondator al crestinismului, Iisus Hristos, prin demonstrarea ca Pavel ar fi fost creatorul crestinismului, se urmareste de fapt, acreditarea ideii, pe cale de consecinta, ca “Iisus nu a fost Fiul intrupat al lui Dumnezeu.” Pe aceasta linie se inscrie si lucrarea lui A. N. Wilson, “Pavel: mintea apostolului”, aparuta in 1997, in care apostolul Pavel este prezentat ca un mitologizator complicat si enigmatic. “Geniul lui Pavel si geniul colectiv al «Bisericii primare» a fost mitologizarea lui Iisus”, spune in acest sens Wilson si adauga: “Nu se poate spune ca Pavel a inventat o noua religie, ci ca a fost capabil sa se foloseasca de implicatiile mitologice ale unei vechi religii si de moartea unui practicant anume al acestei religii pentru a construi un mit cu reverberatii mult mai largi decat limitatul iudaism palestinian.” Tot el mai sustine ca “istoricitatea lui Iisus devine neimportanta din momentul in care Pavel a avut propria apocalipsa.” O abordare similara se intalneste si la savantul britanic de origine evreiasca Hyam Maccoby, care in volumul “Facatorul de mituri: Pavel si inventarea crestinismului”, spune ca “nu Iisus a fost fondatorul crestinismului”, ci Pavel, bazandu-se “pe miturile pagane cu zei care mor si invie si pe miturile gnostice ale rascumparatorilor coborati din cer.” Aceeasi idee este sustinuta si de Gerd Ludemann, un teolog german care actualmente admite ca nu mai este crestin.

Acestor intelectuali le raspunde insusi Pavel, care spune despre Iisus, Cel viu si real, ca este “o piatra de potignire” pentru multi, “dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu” (Corinteni 1, 23-24). In loc de concluzie, reproducem cuvintele unui cititor dintre cei care au comentat articolul pe site-ul revistei  “Lumea catholica”, cu bucuria ca ele exprima nu numai credinta, ci si mult bun simt: “Ce ar fi castigat (Pavel n.n) de pe urma acestei «inventii»? Absolut nimic. Care escroc a fost vreodata atat de nebun, incat sa mearga pana la capat cu escrocheria lui si sa acepte martiriul?”

Sursa: Gardianul

Comments (2)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment