Majesty

L-am revăzut zilele trecute pe dr. Pavel Chirilă de la Cristiana și am aflat cu stupefacție că de fapt Crisiana nu mai există și că întreaga activitate a faimosului doctor de suflet este un mic cabinet particular la marginea Bucureștiului. Spun că l-am revăzut pentru că îl întâlnisem prin 1994 când pusese pe picioare, pe cheltuiala ministerului sănătății, un spital de toată frumusețea în zona Obor. Am petrecut o seară unică alături de o mulțime de foști disidenți ai ortodoxiei adunați la o masă de părtășie cu ocazia unor seminarii despre medicina socială sub oblăduirea stabilimentului dr. Pavel Chirilă.

Am fost uimit la acea întâlnire de spiritul deschis al mesenilor speciali care discutau despre Scriptură, din Scriptură și despre închinare în Duh și în adevăr cum nu mai întâlnisem niciodată parteneri ortodocși. Am primit aprecieri pentru diverse aspecte ale crezului și practicii adventiste. Nu-mi venea să cred. Unul chiar mi-a spus că dacă ortodocșii ar plăti zecimea ca adventiștii, lumea ar fi fost evanghelizată, sau încreștinată de mult. Curios că oamenii din jurul  doctorului Chirilă nu se preocupau de catedrala mântuirii neamului ci de evanghelizarea lumii.

Acum pot înțelege mai bine necazurile omului care a vrut să dezvolte un program de medicină socială și care s-a ales cu o mulțime de procese pentru delapidare. Nu cunosc toate detaliile cazului dr. Pavel Chirilă, dar trebuie să vă mărturisesc faptul că atât cât l-am cunoscut atunci și mai târziu pe acest om și frate al oamenilor, nici nu-mi trece prin minte să îl suspectez de dorință de înavuțire, sau de altceva. Dar n-aș putea să nu mă gândesc la invidia tovarășilor lui de slijbă și credință care nu s-ar da înapoi de la nici o metodă de a îndepărta un element care gândește și acționează diferit de spiritul gloatei fără minte. La un moment dat, acest om al lui Dumnezeu (de aceea l-am și numit frate) a povestit cum la o anchetă își aștepta rândul împreună cu un echipaj al salvării, care abandonase un pacient pentru că era un caz social, iar el era citat să dea explicații de ce a cules de prin gunoaie tot felul de oameni fără adăpost, bolnavi și neputincioși, pentru a le acorda îngrijire și eventual o moarte decentă. El a povestit despre ultimele zile ale lui Petre Țuțea care ar fi trebuit să fie îngrijit ca un eroul al gândirii creștine românești, dar de care nu mai avea nimeni nevoie. Încep să mă îndoiesc că ar fi avut nevoie cineva vreodată.  Povestea pătimirii celor care doresc să facă ceva frumos pentru cei din jur continuă. Eu mă alătur convoiului neștiut  și nu mă voi opri. Mai vine cineva?  

 

Ion Buciuman - Majesty.ro