Majesty

Am să-i spun Sam, nu pentru că acesta îi este numele, ci pentru că neștiind cum îl cheamă, am ales un nume care-l poate desemna pe oricine. Experiența lui este destul de cunoscută și s-a vorbit despre ea aluziv in ultimele săptămâni, fără ca cineva să-i pronunțe numele adevărat. Am intrat în acest joc al anonimatului și nu m-am luptat să-i aflu numele, dar nu am putut trece nepăsător pe lângă elementul puternic de sublim care-i caracterizează trecerea. În urmă cu ceva vreme medicii i-au spus că mai are de trăit 2-3 săptămâni și că ei sunt neputincioși să intervină în calea iminentei treceri. Au ridicat compătimitori din umeri, i-au adresat cele mai frumoase cuvinte de compasiune și încurajare și au trecul la următorul pacient. Nu știu exact ce i-au spus oamenii aceea îmbrăcați în alb, sau verde, sau albastru, dar știu cum și-a făcut Sam socotelile.

Corul Bărbătesc Adventist din Oregon în care cânta și Sam de mai bine de 10 ani, tocmai să pregătea să plece în cea mai îndrăzneță aventură de peste mări. Urma un turneu care se încadra numai bine în termenul stabilit de medici. Atunci Sam a decis să-și încheie viața în această experiență de excepție. Dacă ar fi rămas acasă la el în America, aceste săptămâni ar fi fost marcate de o mulțime de despărțiri care mai de care mai dureroase. Așa că omul nostru a ales să-și facă mai bine o mie de alte cunoștințe noi, în loc de a renunța și la cele vechi pe care le avea.  Apreciez acest mod curajos, bărbătesc și vizionar în care Sam și-a calculat perspectivele. În loc să moară răpus de amărăciunea despărțirii, el a decis să plece dincolo înconjurat de mii de prieteni. Ascultând concertul de Sâmbătă seara de la sala radio, i-am luat la rând pe fiecare dintre cei pe care nu-I cunoșteam de pe strapondina din față, dar mi-a fost imposibil să-l identific pe Sam. El era ascuns în fiecare dintre noi cei prezenți.

 

Ion Buciuman - Majesty.ro