Marti În rondul meu săptămânal am trecut pe la întâlnirea de duminică a tinerilor din București. Mulți. Subiectul la ordinea zilei: căsătoria. O sală de la Belu plină ochi, și o mulțime de întrebări. Imensa majoritate a acestor întrebări ținteau aspectele periferice ale subiectului, mai ales cele pe care le-am putea considera eșecuri sau nerealizări. Sper că întreaga poveste cu căsătoria nu se reduce la motivele de divorț, sau dacă după o anumită vârstă, căsătoria mixtă este acceptabilă.
Tare mă tem însă că esența subiectului căsătoriei ne-a scăpat printre degete. Dragostea. Marea și inefabila corolă de minuni a lumii, floare a darurilor bune și desăvârșite care vin de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor.
Folosesc această ocazie pentru a recupera pierderea de la Belu. Am simțământul și convingerea că viața nostră ar putea fi mult mai frumoasă de cum este, dacă am acorda mai multă importanță lucrurilor cu adevărat de valoare. Iubirea este cu siguranță și de la distanță, cel mai important dintre ele. Bine spuneau înțelepții neamului nostru: Dacă iubire nu e, nu mai rămâne nimic. O spunea Marin Preda și o repeta Ioan Alexandru. De fapt, acest refren este o preluare târzie a poemului paulin din 1 Corinteni 13, despre dragostea care rămâne după ce vor fi trecut de mult toate celelalte. Ne revine datoria să continuăm să spunem mereu acest adevăr.
Bine, dar cum putem da o nouă viață miracolului vieții care este iubirea? Cred că nu ni se cer exerciții complicate rezervate doar elitelor sau inițiaților. Dragostea stă în cele mai simple și necostisitoare lucruri cărora li se poate acorda o semnificație specială. Ce ar fi dacă am încerca să ne aducem aminte un detaliu legat de prima întâlnire cu alesul, sau aleasa inimii. Stăm puțin și ne gândim cum am putea retrăi frumusețea acestei taine. Să zicem că am ales trandafirul, un singur fir de trandafir, ca atunci, aceeași culoare, aceeași mărime. În timp ce aducem mâna de la spate, purtând simbolul iubirii eterne, am începe să depănăm amintirile și am enumera marile lecții pe care viața ne-a învățat de atunci. Dacă am reedita primul sărut și am recapitula prima îmbrățișare, am oferi iubirii o nouă șansă de a fi proaspătă și binecuvăntată în veci. Amin!
Ion Buciuman - Majesty.ro
written by ion buciuman, 12 mai, 2009
-
- +0
-
-
Dar cand primul sarut reeditat si prima imbratisare recapitulata nu ofera o noua sansa, ce mai e de facut?
Imi suna si acum in minte cuvintele; "nu voi uita niciodata ultima seara petrecuta cu el, la restaurant..." sau "el este iubirea vietii mele de care ma despart"...
Ce poti sa mai faci, pastore?
Si daca mai afli ca atitudinea asta este mersul "normal" al unei intamplari nedorite de nimeni, din anii copilariei?