Majesty

Lansarea cărţii „Puterea de a mângâia” a Samanthei Nelson, duminica trecută, la Balta Albă, m-a făcut să-mi aduc aminte două episoade petrecute cu mai mult timp în urmă. Primul dintre ele a avut loc la o expoziţie de sănătate ţinută de biserica noastră într-un mare oraş, când o asistentă medicală care participa ca voluntară, a constat că persoana căreia încerca să-i demonstreze tehnicile masajului de relaxare, a izbucnit în plâns. La început, asistenta a fost forte nedumerită de motivul acestei descărcări emoţionale. A înţeles repede din explicaţiile vizitatoarei în cauză, că atingerea mâinilor ei îi făcea atât de bine, după lunile lungi de doliu pe care le suporta cu greu. Avusese un soţ pe care îl iubise şi care o iubea, iar lipsa mângâierii fizice ale acestuia, constituia una dintre sursele imense de durere. Când cineva o atinsese cu bunăvoinţă mângâietoare şi dorinţă de bine, nu-şi mai putea stăpâni trăirile sufleteşti. Iată un exemplu strălucit al puterii de a mângâia şi de a vindeca cu care suntem înzestraţi şi de care suntem responsabili.

A doua întâmplare a avut loc în cursul unei vizite la una dintre casele de copii operate de biserica noastră. Unul dintre copii s-a apropiat de mine prietenos şi încrezător. Părea să se bucure că va fi băgat în seamă de cineva. Am întins mâna să-l mângâi pe creştet. Mă aşteptam ca un asemenea gest să fie foarte preţios pentru micuţul din faţa mea. Am fost însă foarte surprins când copilul s-a speriat  şi a fugit cât acolo. Mi-au trebuit câteva momente bune să-mi dau seama de ceea ce se întâmpla. Am înţeles că acest comportament era declanşat de amintirile dureroase, mai mult sau mai puţin recente. Atunci când mâna unui adult se ridica deasupra capului său, copilul era obişnuit să primească o lovitură dureroasă şi umilitoare. Un asemenea tratament se numeşte abuz fizic asupra minorilor şi constituie o faptă penală cu consecinţe foarte grave atât pentru victimă cât şi pentru  agresor. Copilul fusese maltratat în casa de copii de unde venise de curând şi avea nevoie de cea mai atentă îngrijire pentru a-i vindeca rănile fizice şi sufleteşti pe care le suferise. Puterea de a mângâia şi de a vindeca a bisericii era solicitată să-şi facă partea din plin. Sper ca veşnicia viitoare să poată dovedi că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat. Acest rondo este o chemare adresată tuturor celor care au avut curajul să citească tot articolul, de a întinde mâna în mod vindecător spre lumea din jur, care are aşa mare nevoie de mângâiere. Orice gest de bunăvoinţă va fi apreciat. Puterea de a face acest lucru ne este oferită abundent de Dumnezeu.

 

Ion  Buciuman - Majesty.ro