Majesty

Metodele de cercetare penală „îmbunătățite”, folosite de autoritățile americane sub administrația Bush, în cazul suspecților de terorism internațional, continuă să neliniștească opinia publică din SUA și din întreaga lume. Administrația președintelui Obama încearcă să facă lumină și să repare prejudiciul, în timp ce subiectul continuă să creeze emoție atât în rândul susținătorilor cât și printre oponenți.
În ultimă instanță, care ar fi riscurile dacă unui suspect de terorism i s-ar tăia carotida și ar fi lăsat aparent să moară, până când va spune adevărul și apoi să fie „salvat” de la moarte chiar de către anchetatorii săi, în cazul în care adevărurile mărturisite ar salva poduri, ambasade, centre comerciale sau alte locuri aglomerate?

Ar fi salvate astfel de la moarte sute, sau mii de persoane nevinovate, sau care nu au legătură directă cu motivele reale sau imaginare ale teroriștilor.  Câștigul este evident, ar putea spune apărătorii noilor tehnici de investigare. Sau, care ar fi riscul dacă în celula vecină unui deținut „de valoare” s-ar înscena o execuție, și dacă în urma șocului psihic suferit de acesta, ar fi obținute date și informații de mare valoare strategică. Iată eficiența noului sistem, ar jubila super-anchetatorii.  Iar dacă în cursul audierilor, ofițerii l-ar amenința pe presupusul criminal de război, cu moartea copiilor sau a familiei acestuia, în cazul în care rezultatele obținute cu metodele clasice nu ar fi mulțumitoare. Dacă speriat de o asemenea perspectivă omul ar spune tot ce ar dori oamenii legii, iată cât de simple sunt lucrurile, ar exclama noii anchetatori. Care ar fi inconvenientul de organiza un viol asupra unei femei care deține informații importante, iar copii acesteia ar fi siliți să privească supliciul mamei? Ce, în realitate nu sunt posibile asemenea lucruri, ar putea argumenta noii strategi ai adevărului judiciar. Sau dacă un arestat ar fi cufundat în apă până când acesta are senzația foarte avansată de înec și ar fi dispus să treacă de partea adevărului căutata de justiție, care ar fi pierderea, se întreabă retoric neo-anchetatorii. În toate aceste întâmplări care pot avea loc în cursul căutării adevărului există un inconvenient major. Ființa umană este degradată, iar acest lucru nu mai este compatibil cu adevărul. Este adevărat că adevărul merită sacrificiul suprem. Dar acest lucru are valoare numai dacă este o inițiativă și o decizie personală a celui în cauză. Oficierea sacrificiilor umane în cinstea și în favoarea adevărului, prezintă nuanțe prea macabre și prea imorale pentru a putea fi acceptate ca legale sau admisibile. Sunt „inumane”spune Obama, și vai, câtă dreptate are (deocamdată).  

 

Ion Buciuman - Majesty.ro