Majesty

Începusem să vă povestesc despre o inițiativă de rugăciune pentru creșterea bisericii, pornită în cea mai tânără și cea mai proaspătă biserică din București. Dacă Balta Albă este cea mai tânără și cea mai proaspătă biserică din București, s-ar putea naște vii dezbateri pe care nu le-aș considera esențiale. În acest caz pot admite că această biserică este una dintre aceste biserici, dar ceea ce vreau să vă spun merită să citiți mai departe.  Participanții la această grupă specială, au avut idea de a petrece o noapte întreagă de părtășie și rugăciune, adică de seara de la ora 22.00 până dimineața la ora 06.00. Zis și făcut.

La ora stabilită s-au adunat 12 surori și frați selecționați după cea mai simplă regulă, și anume cine mai dorește, cine mai poate, cine mai poftește. Am convenit cu biserica să nu considerăm un merit pentru participanți și nici o rușine pentru cine nu poate veni, dar am primit semnale că unii dintre cei care nu au putut veni ne-au însoțit o bună parte din timp, în spirit, rugându-se acasă. Ce mi s-a părut deosebit de interesant a fost că atunci când le-am cerut participanților să spună ceva semnificativ despre ei, au ales lucruri cu adevărat importante pentru personalitatea și experiența lor de viață. Inițial al avut impresia că aceștia au urmat cândva semimnarii de dezvoltare personală, dar curâmd mi-am dat seama că aici era vorba despre altceva și anume, o Înțelepciune de moment le dirija gândurile, ajutându-i să se înțeleagă, să se respecte și să se accepte mai bine, personal și unii pe alții.
Nu a fost ușor să ne menținem spiritul și ființa trează toată noaptea, dar participanții au fost așa de entuziasmați la plecare, încât cineva m-a rugat la telefon ca nu cumva să mă gândesc să renunț la asemenea experiențe în viitor, pentru că ei se vor aduna fără mine. Vai, ce amenințare plăcută! De fapt, acesta este și idealul meu, ca ei să meargă mai departe și fără mine. Dar despre  ce a fost vorba în această noapte de sărbătoare. În primul rând multă cântare duhovnicească și multă rugăciune pentru mai multe subiecte, culminând cu rugăciunea de trezire sub conducerea Duhului. De fapt, și cântările alese au urmat această preferință. Pe când se pregăteau zorile să apară, ne-am dus în mare liniște pe terasă, adică pe acoperișul bisericii și ne-am rugat în cerc în timp ce zorii veneau peste noi din cer de la Tatăl minunilor. În timp ce mierlele de oraș își dregeau glasurile în cântările lor de dimineață, luptătorii rugăciunii se uneau cu ele în a cere împlinirea Făgăduinței Tatălui. Așa s-a stins, sau poate s-a aprins mai tare, o noapte de sărbătoare, ărbătoare, rbătoare, bătoare, ătoare, toare, oare, are, re, e...

 

 Ion Buciuman - Majesty.ro