Marti Am fost martor ieri la ritualul de schimbare a gărzilor, la încheierea Sesiunii Uniunii Române de la Cernica. Cunoscusem frisoanele unui asemenea eveniment în urmă cu 4 ani și știam cum este și ce se întâmplă dincolo de surâsul protocolar și cuvintele mari care se spun cu o asemenea ocazie. Am văzut plăcile tectonice ale generațiilor din biserică reașezându-se. Fiecare nouă generație își caută locul, iar pentru a se așeza trebuie să disloce câte ceva din generația dinaintea ei. Lucrul acesta se trasnsmite la suprafață ca un cutremur. Bineînțeles că nimeni nu iubește cutremurele. Dar viața merge înainte și cine se poate împotrivi marșului ei implacabil spre lumină. În ciuda măreției unui asemenea demers, lucrul acesta presupune frământări și neliniște.
Am văzut ieri lacrimile celor două generații. Cele mai multe erau în taină și reținute cu demnitate și decență, așa cum le stă bine veteranilor. Altele erau expuse cu sfială și considerație, așa cum li se cere ucenicilor la momentul promovării și preluării posturilor de răspundere. Pentru unii era durerea amintirilor scumpe și a visurilor dragi încă netrăite, pentru alții era teama de necunoscut și a gropii de potențial încă neîncercat. Frisoanele speranței îi făceau pe toți să trăiască intens momentul. Maeștrii își exprimau speranța că ucenici își vor face bine temele. Ucenicii își încordau mușchii și privirea să pătrundă dincolo de mirajul noutății, sperând să găsească răspunsul la multele întrebări și să vadă drumul pe care îi va conduce Dumnezeu. Și unii și alții vibrau cu speranță că va fi mai bine, va fi cel mai bine.
Dincolo de îmbrățișări și strângeri de mână și dincolo de gesturile și cuvintele de protocol, freamătul emoțiilor lăsa să se vadă durerile facerii. Biserica își croiește propriul drum spre viitor, iar foarfecele realităților taie fără milă aripi și catarge pentru a face să răsară în loc izvoare și porți. Vor fi vânturi aprige și reci, vor fi dimineți cu soare. Vor fi tufișuri arzând și munți îmbrăcați în slava parusiei.
Ion Buciuman - Majesty.ro
written by Judit, 21 aprilie, 2009
-
- +0
-
-
written by Nicu, 21 aprilie, 2009
-
- -1
-
-
written by ion buciuman, 22 aprilie, 2009
Sper ca tufișurile să reziste. Scoaterea încălțămintei este obligatorie
pentru Nicu,
Migrația generațiilor este dincolo de puterea cuiva de a controla lucrurile. Culcușul sau brazda este opțiunea personală a fiecărui suflet, indiferent de locul în structura organizației. Deocamdată pentru duminica viitoare sunt necesare frisoanele rugăciunii de călăuzire dinvină. În rest, precum în cer astfel pe pământ. Recunosc imensa variantă de perspective neinspirate. Ferească Domnul de așa ceva. Numai cine învață din greșeli este cu adevărat înțelept, altfel greșelile sunt adevărate pierderi. Sper să nu fie cazul. Roagă-te și tu!
-
- +1
-
-
written by Nicu, 23 aprilie, 2009
-
- +0
-
-
