Marti Hai să ne jucăm de-a mama și de-a tata, spuneam și probabil că încă se mai spune în copilărie. Era un joc plin de mister și naturalețe. Noi băieții zicem că mergem la serviciu să aducem bani și să facem cumpărături de la oraș, fetele rămâneau acasă pentru a face curat în cameră, pentru a găti și a pune flori în vază și să pună păpușile de cârpă la culcare. Noi băieții ziceam că ne întorceam de la oraș cu tot felul de surprize pentru fete și păpușile lor, apoi fetele puneau masa și ne culcam, ca mama și ca tata, bineînțeles.
Nu știam prea bine ce și cum trebuia făcut, dar atunci intra în funcțiune un sistem tot așa de tainic și de natural de protecție personală a fetelor, ca și jocul însuși de-a mama și de-a tata. Nu-mi aduc aminte să fi avut loc accidente sau situații cu urmări stânjenitoare, în afară de unele excepții în care intrau în joc băieți mult mai mari decât partenerele lor de joc și atunci necazul era gata făcut. Urma cearta între familii, rușine și vieți foarte tinere stigmatizate și desfigurate pentru totdeauna.
Face vâlvă în presa de ieri, știrea cum că 2-3 fete dintr-a șaptea nu pot participa la teze pentru că tocmai au născut și se află încă la maternitate. Copiii sunt bine și sănătoși, chiar dacă una dintre fete a avut nevoie de cezariană. Când zic „copiii” mă refer atât la mamele copii cât și la copiii copii și chiar și la tații copii. Lumea citește știrea cu pricina, zâmbește disprețuitor și trece nepăsătoare mai departe la următoarea știre de scandal. Nu-i pasă nimănui că jocul de-a mama și de-a tata a devenit banal de amenințător. Eu mă scarpin nedumerit în creștetul capului și nu prea știu de unde să încep. Oricum, nu mă voi repezi la copilele mame să le fac morală pentru că nu-i frumos ce-au făcut și nici nu-i voi lua de urechi pe tinerii tați inconștienți de propria ispravă. M-ași război mai de grabă cu televiziunile, cu revistele, cu internetul, poate chiar cu școala, familia, biserica și strada care au încetat de mult să ne mai învețe frumusețea lucrurilor frumoase la vremea lor. Fecunditatea juvenilă, pentru mine, este mai degrabă un eșec decât o extensie a marii taine a iubirii coborâte din corola de minuni a lumii. Voi, ce-ați zice și ce-ați face?
Ion Buciuman - Majesty.ro
written by Nicu, 05 mai, 2009
-
- +0
-
-
written by Ioan Dinu, 05 mai, 2009
-
- +1
-
-
Cine poate sti ce va fi cu "copii" astia din ziar, cu rodul pantecelor lor !? Sa fie oare Isus care sa stie ce si cum va fi cu ei ? Sa fie vreunul din ei ,mai tarziu,capul de afis al marilor concerte ,inventataorul unei alte(si necunoscute !) legi a fizicii cuantice sau cumva,vreun reformator moral-religios ? Ah, asta doar in filme se intampla,nu-i asa? Da, asa este, in filmele cu Dumnezeu.Doar El zice si se face......