Majesty

Diversitatea naturală este marca Unui Creator cu posibilități infinite de exprimare a imaginației și gândurilor. Diversitatea culturală este o consecință directă a marii diversități din natură. Lucrurile ar fi toate bune dacă nu ar exista în natură, mutații și mutanții care nu mai fac parte din intenția originară a Divinului Designer. Este ca și cum un vrăjmaș a făcut lucrul acesta noaptea, pe când dormeau oamenii. Când aceste mutații se produc însă în cultură, asistăm la ceeace se cheamă, sau ar trebui să se cheme: diversiune culturală.

Diversiunea culturală pare la prima vedere ca o tradiție necesară păstrării specificului și identității etnice a unui grup și din acest motiv, reprezentanții lui se luptă din răsputeri să apere și să păstreze ceea ce le este specific, dar la o privire mai atentă lucrurile nu sunt chiar așa de nevinovate. Îmi vin în minte o mulțime de exemple, dar mă voi referi doar la câteva cum ar fi: căsătoria copiilor la romi și circumciziunea femeilor la o serie de populații africane, sau chiar circumciziunea la populațiile de albi din America de Nord.

Vechimea unui obicei nu este un argument suficient și garantat pentru a justifica păstrarea ui cu orice preț. Există lucruri prea evidente pentru a nu fi luate în socoteală când este vorba despre a păstra sau a renunța la o anumită practică. Cândva în trecut, a existat un moment când o anumită situație sau întâmplarea intrat în centrul atenției unei familii mai mici sau mai mari. De aici și până la stabilirea unei tradiții nu a fost de cât un pas. Nimeni nu a mai pus în discuție dacă obiceiul este și bun,sau măcar constructiv, sau dacă se mai potrivește cu noile realități. Mai precis, nimeni nu a mai fi îndrăznit să conteste sfințenia unei asemenea cutume. Cine ar fi încercat să ridice măcar și numai un semn de întrebare, ar fi riscat să fie declarat dușman public.  Cu riscul de a fi considerat eretic, îndrăznesc să mă întreb dacă nu cumva unele dintre obiceiurile mele religioase devenite rutină, nu ar putea fi suspectate de diversiune culturală și nu ar merita aduse la zi. Nu de alta, dar ar fi păcat să ardem tămâie formei, dacă aceasta nu mai corespunde scopului și nu se mai potrivește cu conținutul. Deocamdată, mă întreb…dacă nu cumva ideea de reformă și înnoire spirituală ar trebui abolită puțin pentru a face loc vieții celei noi. Mă întreb.

Ion Buciuman - Majesty.ro